Înțelepciunea Cabalei pe scurt

0
1105

Crearea lumii

Întrebare: Cum se referă Cabala la contradicția dintre crearea lumii acum 5.770 de ani și timpul “Big Bang”?

Big Bang-ul a avut loc acum aproximativ 14 miliarde de ani. Cauza lui a fost o scânteie a luminii superioare care a atins cel mai scăzut nivel – egoismul. Scânteia conținea în ea toată materia și energia lumii noastre și din ea a fost creat întregul univers.

Planeta Pământ a fost creată cu aproximativ 4,6 miliarde de ani în urmă ca urmare a condensării sistemului solar. În timp, crusta Pământului s-a răcit, s-a format atmosfera și a început viața. Nimic nu a fost întâmplător. Tot ceea ce se întâmplă este o manifestare a informațiilor care existau în prealabil în scânteia inițială a luminii.

În urma naturii inanimate, au apărut plante, apoi animale și, în final, omul. Interpretarea evoluției bazată pe aspectul ei superficial – această specie evoluează din alte specii, care apoi evoluează în mai multe specii – este incorectă.

Motivul pentru apariția fiecărui detaliu în natură este informația care a fost inițial înrădăcinată în scânteia luminii. Cabala explică evoluția ca un proces de desfășurare a biților de date (gene), numite Reșimot (amintiri).

Omul s-a dezvoltat de la maimuță cu sute de mii de ani în urmă, așa cum scrie ARI (Isaac Luria) în Capacul Vieții. Cu toate acestea, doar acum 5.770 de ani (din momentul în care a fost scrisă această carte) a fost un moment în inima primului trezit dintre ființele umane. Numele lui a fost Adam, din versetul Adame la’Elion (“Voi fi ca Cel Preaînalt” Isaia, 14;14). Numele lui reflectă dorința lui de a se asemăna cu Creatorul.

Ziua în care Adam a dezvăluit că lumea spirituală este numită “ziua creației”, a fost atunci când omenirea a atins prima dată lumea spirituală, motiv pentru care este punctul din care începe numărarea ebraică a anilor. Conform planului creației, în 6.000 de ani trebuie să atingem nivelul Creatorului. Aceasta se va numi “sfârșitul corecției” (a egoului uman).

Micul sat, Egoul global

De-a lungul istoriei omenirii, a existat o singură perioadă în care înțelepciunea Cabalei era disponibilă tuturor. A fost în vechiul Babilon, un oraș care funcționa ca un mic sat, unde fiecare individ putea influența viața tuturor celorlalți. Societatea din Babilon a existat ca un sistem unic, de aici necesitatea înțelepciunii Cabalei, care învață cum să se pună în aplicare legea “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.

Avraam patriarhul, originar din Babilon, a cerut punerea în aplicare a acestei legi, dar numai câțiva l-au ascultat. Doar în cei în care punctul din inimă s-a revelat l-au urmat și au folosit înțelepciunea Cabalei. Reflectând dorința lor cea mai adâncă, s-au numit “Israel”, din cuvintele “Yașar El” (direct la Dumnezeu), însemnând direct la calitatea Creatorului.

Toți ceilalți din Babilon preferau să nu se unească, ci să rămână îndepărtați unul de celălalt. Ei s-au împrăștiat pe fața Pământului, iar generație după generație au urmat acțiunile pe care le-au stârnit în mod natural egoul.

Grupul lui Avraam a crescut și s-a dezvoltat până la dimensiunea unei națiuni: națiunea Israel. Dar acum 2.000 de ani, un ego imens a apărut brusc în noi și am căzut din gradul de iubire a altora spre o ură neîntemeiată. Am pierdut sentimentul vieții ca un sistem unificat, sentimentul cuprinzător al iubirii a dispărut, iar Creatorul a fost ascuns de noi. Doar câțiva dintre aceștia, cu calități unice, au fost desemnați să dezvăluie Creatorul, să se angajeze în această înțelepciune și să o dezvolte de la o generație la alta, așteptând timpul în care toți vor avea nevoie de ea.

Recent, cercul a început să se închidă, iar cele două rute separate din Babilon se contopesc. Din nou, lumea devine un sat mic și, din nou, suntem egoiști. Dar acum nu mai avem unde să fugim. Am devenit atât de interdependenți încât suntem obligați să punem în aplicare legea: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.

Înțelepciunea Cabalei ne învață cum să atingem iubirea față de alții pentru a supraviețui. Astăzi, se dezvăluie tuturor încă o dată, pentru a ne învăța cum să prosperăm în noua lume.

Cabala autentică

Înțelepciunea Cabalei a fost ascunsă de mii de ani, oferind teren fertil pentru izbucnirea unor teorii diverse cu privire la esența ei. Toate au fost incorecte. Astăzi, studiul Cabalei autentice este deschis tuturor, fără restricții sau premise. Cu toate acestea, este important să știm că înțelepciunea Cabalei se angajează numai cu corecția omului.

“Această înțelepciune nu este mai mult decât o secvență de rădăcini, care se limitează la o cauză și o consecință, prin reguli fixe și hotărâte, care se cuprind într-un scop unic, înălțat, descris ca”revelarea Dumnezeirii Sale creaturilor Lui în această lume. … întreaga omenire este obligată să ajungă în cele din urmă la această evoluție uriașă”.

(Baal HaSulam, “Esența înțelepciunii Cabalei”)

O scară către infinit

Înțelepciunea Cabalei ne învață că trăim într-o realitate cu mai multe straturi.

Realitatea este împărțită în două nivele de bază – lumea noastră și lumea superioară, ascunsă.

Lumea superioară este formată din 125 grade diferite de existență poziționate una peste alta, ca o scară cu 125 trepte.

În prezent, existăm sub cea mai mică treaptă de pe scară. Punctul din inimă ne provoacă să urcăm pe prima sa treaptă.

Când vom descoperi că există o treaptă și mai înaltă, dorința de a ajunge la ea și de a urca pe scară se va trezi în noi până vom ajunge în vârful ei.

Această formă de dezvoltare ne va conduce spre infinit.

Înțelepciunea ascunsă

Noi cercetăm lumea noastră prin știință și descoperim ceea ce este ascuns de noi.

Cunoașterea acumulată de știință ne ajută în această lume. Chiar dacă nu știm nimic din experiența proprie de viață, avem încredere în oameni de știință, medici și alți experți. Deși știința nu a descoperit încă totul despre lumea noastră, cu timpul, mai multe dintre cele ascunse devin revelate.

Cu toate acestea, există o altă parte a realității, o lume ascunsă, o lume superioară pe care știința nu o poate descoperi. Pentru a putea sesiza această parte a realității, trebuie să corectăm natura, egoul și să dobândim calitatea iubirii și a dăruirii. Numai atunci omul începe să simtă lumea ascunsă și să o studieze științific.

Diferitele sisteme de credință și religii sunt teorii cu privire la lumea ascunsă (Dumnezeu) și lucrurile pe care această lume ne obligă să le facem. Aceste teorii sunt diverse, adesea contradictorii, și există tocmai pentru că acea parte a realității este ascunsă de noi. Cu toate acestea, niciuna dintre ele nu oferă recomandări practice pentru dezvăluirea lumii ascunse (dezvăluirea lui Dumnezeu).

Cabaliștii sunt oameni care au dobândit calitatea iubirii și a dăruirii, prin care au atins lumea ascunsă. Ei descriu structura lumii superioare și oferă posibilitatea de a o dezvălui oricui este interesat. Nu suntem obligați să ne schimbăm căile vieții, deoarece nu există o legătură între acțiunile corporale și dobândirea calității iubirii și dăruirii. Cabala nu este despre a crede în Divinitate, ci despre a o revela.

Celebra întrebare

Manualul fundamental cu care studiem înțelepciunea Cabalei este Studiul celor Zece Sfirot. În această carte, Baal HaSulam interpretează cuvintele lui ARI (Isaac Luria), care sunt vitale pentru dezvoltarea sufletelor din generația noastră.

Baal HaSulam deschide în prefața cărții, introducând îndoieli diferite cu privire la studiul Cabalei. El nu se referă direct la aceste îndoieli, ci mai degrabă se întoarce în altă parte, la întrebarea privind sensul vieții:

“Într-adevăr, dacă am stabilit inimile noastre ca să răspundem la o singură, dar foarte celebră întrebare, eu sunt sigur că toate aceste întrebări și îndoieli vor dispărea la orizont, și când vei privi spre locul lor le vei găsi plecate. Această întrebare este o întrebare pe care toată lumea și-o pune, și anume: „Care este sensul vieții mele?“. Cu alte cuvinte, acest număr de ani ai vieții noastre, care ne-au costat atât de mult, numeroasele dureri și chinuri pe care le-am suferit pentru ei, ca să-i împlinim la maximum, cine este beneficiarul lor? Sau chiar mai precis, eu pe cine încânt?

Este adevărat că istoricii au obosit gândindu-se la ea, și mai ales în generația noastră. Nimeni nu dorește să o ia în considerare. Cu toate acestea, întrebarea persistă ca ceva amar și e mai vehementă ca niciodată. Uneori ne pomenim cu ea, vine neinvitată, ciocănind în mintea noastră și trântindu-ne la pământ înainte de a găsi celebrul truc al plutirii în derivă pe curenții vieții, ca întotdeauna.”

(Baal HaSulam, “Introducere în Studiul celor Zece Sfirot”, punctul 2)

Textul face parte din cartea Punctul din inimă