Un program tămăduitor pentru societate

0
785

UN PROGRAM TĂMĂDUITOR PENTRU SOCIETATE

  • Să presupunem că am creat mediul ideal în care se poate forma un copil, dar, mai târziu, el trebuie să se integreze în societatea mare. Problema este că acolo nu există nimic în care să se poată integra. Nu există nici un fel de societate iar instituțiile sociale sunt distruse. În plus copiii nu mai au aspirații, pentru că văd că nu au încotro să se îndrepte.

Crescând acești copii după legile Naturii, ar trebui, oare, să creăm instituțiile sociale      pe măsură ce ei cresc, sau ei ar trebui să devină parte a ceva amorf și complet neclar?

  • Acum noi nu vorbim despre societate, ci despre copii. Trebuie să aducem sistemul nostru de educație către fiecare persoană, fără să distrugem ceva și fără să creăm altceva nou.

Dacă ne referim la societate, atunci avem nevoie de un program special al guvernului, care s-ar putea desfășura prin cedarea din partea angajatorilor a unei ore, zilnic, pentru fiecare angajat, în care acesta să urmărească și să participe la acest program, în timpul serviciului. El ar continua să primească același salariu, dar ar fi obligat să studieze timp de o oră din timpul de lucru zilnic.

Este vorba despre urmărirea de programe TV la locul de muncă, oamenii de la unul sau mai multe departamente adunându-se împreună într-o sală. Vom transmite un program special pentru ei, în care vor vedea un grup care le exemplifică interacțiunea corectă și analizează situații conflictuale specifice.

În fiecare companie trebuie să existe un educator preparator, care va începe să lucreze cu acești oameni, după ce au fost urmărite mai multe astfel de programe. Totul este orientat pentru a arăta omului că unirea mai presus de egoism este productivă.

Eu cred că întregul colectiv va simți imediat rezultatul, inclusiv angajatorul recunoscător, care nu va simți că irosește o oră pe zi punându-i pe lucrătorii săi să facă acest lucru. Deși urmărește, practic, aceeași metodă, totuși, acesta nu este un program școlar. Noi îi arătăm unei persoane cine este el, ce anume îl conduce, cum să se ridice deasupra lui însuși și să devină inclus în altcineva și cum să iasă în afara lui. Aceasta presupune interpretarea de roluri, în cadrul cărora, jucând diverse partituri ne vedem pe noi înșine, din afară.

Cred că vom vedea cum oamenii încep să înțeleagă și să accepte, cu dragă inimă, această abordare. Acest program a fost inițial pregătit pentru copii. El revitalizează societatea, o consolidează și o face mai caldă, scăzând tensiunea și criminalitatea. Cu siguranță că va fi acceptată cu recunoștință și salutată de către guverne. Dacă este prezentată corect, cu ajutorul unor oameni de știință distinși și faimoși, precum și prin activiști sociali, metoda nu poate da greș.

Nu avem nici o altă alternativă. Dacă nu acum, atunci peste câțiva ani ea va fi mult mai necesară și mai cerută – dar este păcat să irosim tot acest timp!

Vom vedea cât de benefică este această educație, pentru oricine și în tot ceea ce ne înconjoară. Trebuie să demonstrăm că toate problemele se găsesc în atitudinea omului față de el însuși și față de ceilalți – față de mediul său înconjurător.

Înțelegem că este foarte ușor să transformi o societate într-o dictatură, caz în care aceasta încetează a mai fi o societate. Societățile democratice din lume au existat sau există prin respectarea multor rezerve, legi și limitări, deoarece natura omului este concentrată pe cumpărarea și distrugerea a tot ceea ce există, pe a nu da nimic nimănui și pe a împărți cu altul doar în măsura în care acesta îți face pe plac sau îți este de folos în vreun fel. Aceasta este legea egoismului.

Toate așa-numitele democrații au ca scop împiedicarea unui egoist să devină de nestăpânit. Este necesar ca și alți oameni să participe la conducerea societății. Adică este necesar să se creeze un cerc de egoiști. Ei pot să facă practic orice, în timp ce alții pot face mai puțin. Le vom da ceva și pentru existența lor și vom da încă și mai puțin, unui cerc mai larg, dar inferior. Altfel spus, de dragul auto-conservării, se crează o ierarhie în această societate egoistă.

Lumea este controlată de indivizi, un grup mic de oameni care se cunosc, unii pe ceilalți, foarte bine și care dețin totul. Toți ceilalți iau ceea ce intră în posesia lor. Astfel este organizată lumea, de sus.

Dar acum ajungem într-o stare în care aceste cercuri puternice înțeleg și ele natura finită a existenței lor. Poate că au o cantitate enormă de metale prețioase, pietre și cash, dar acestea nu-i vor salva pentru că, dacă nu devenim o lume integrală, ne vom consuma, pur și simplu, pe noi înșine, ca un cancer și vom înceta să existăm. Prin urmare, eu consider că există o audiență spre care ne putem întoarce și un scop pe care îl putem atinge.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Un program terapeutic pentru întreaga societate