Pedeapsa nu este necesară în societatea corectată

0
786

PEDEAPSA NU ESTE NECESARĂ ÎN SOCIETATEA CORECTATĂ

  • În viață întâlnim situații în care un copil trebuie să îndeplinească o sarcină pe care nu vrea să o facă, dar înțelege că, altfel, va fi pedepsit. El se găsește blocat între ciocan și nicovală, cum s-ar spune.
  • Este necesar să afirmăm cu maximă claritate, faptul că o asemenea abordare este incorectă. Copilul trebuie să fie transferat sub influența unei altfel de presiuni: pe de o parte, societatea îl presează și pe de alta, el se vede pe el însuși și se asociază cu societatea.

Nu va exista o amenințare cu pedeapsa atârnată deasupra capului său. El va înțelege de unul singur, că acționând în alt mod nu va câștiga aprobarea socială pe care și-o dorește nespus de mult. Pentru el tocmai aceasta este metoda de a-și măsura și evalua ”eul”.

Pe de altă parte, trebuie să-i oferim posibilitatea de a-și controla ”strânsoarea”, adică forța de coerciție obligatorie. Aceasta este realizabilă atunci când copilul înțelege și este de acord că trebuie să-și facă temele și să-și curețe camera.

Să presupunem că părinții mei au plecat în vacanță și m-au lăsat singur acasă, răspunzător pentru casă. Dar, în loc să mă bucur de situație, trebuie să curăț casa pentru că, la întoarcerea părinților acasă, voi fi pedepsit dacă nu o voi face. Prin urmare, incapabil să scap de pedeapsă, am să-mi blestem mica mea viață și am să fac ceea ce se așteaptă de la mine.

  • Sau nu am să fac absolut nimic.
  • În acest caz totul depinde de pedeapsă. Dacă este una corectă, data viitoare nu am să mai caut o cale de scăpa de ea.

Să presupunem că pedeapsa mă forțează să-mi depășesc lenea. Adică suferința provocată de ea trebuie să fie mai mare decât plăcerea de a lenevi. În acest mod încercăm să ne corectăm infractorii – îi pedepsim în așa fel încât să nu mai repete infracțiunea.

Dar ce putem face pentru ca un copil să înțeleagă ce fel de sarcină i-a fost încredințată de Natură, societate sau proprii săi părinți, o înțelegere care îi va permite să treacă peste împotrivirea de a face ceea ce i se cere? Din punct de vedere practic, orice sarcină se reduce la faptul de a-ți învinge lenea, egoismul, dorința de distracție și de a îndeplini o sarcină care nu îți face plăcere. De unde voi putea lua energia de a face asta?

Teama de pedeapsă îmi dă o energie negativă. Pedeapsa poate să mi se pară atât de groaznică încît voi face, fără să vreau, tot ceea ce mi s-a cerut, în același timp blestemând întreaga lume.

Este, însă, posibil să creăm un mediu înconjurător – cărți și societate – care îmi prezintă aceeași muncă într-o lumină pozitivă. Pentru un copil, aceasta ar putea fi asemănătoare unei excursii în aer liber iar pentru adulți, o descoperire interesantă. Totul funcționeaza astfel doar dacă societatea înconjurătoare apreciază cu adevărat această muncă și o laudă.

Munca, în sine, devine plăcută. Nu numai că nu voi fi pedepsit, dar, poate că părinții mă vor premia cu o înghețată uriașă. Ceea ce contează nu este înghețata, ci faptul că simt plăcere deoarece această muncă este importantă în ochii oamenilor din jurul meu. Nu aș vrea să renunț la această muncă în favoarea altuia. Am să o fac eu singur, pentru că ea a devenit importantă pentru mine.

Totul depinde de modul în care creăm un mediu în jurul nostru care va elogia orice acțiune anti-egoistă, chiar și pe cea mai dificilă, într-o asemenea măsură, încât importanța ei va fi suficientă pentru a ne convinge să ne îndeplinim sarcinile cu plăcere. Și astfel vom progresa cu bucurie.

În acest scop copilul trebuie învățat să fie un psiholog pentru el însuși, cum să-și creeze mediul înconjurător corect. El își va face viața plăcută, chiar dacă, în fața lui, viața îi va așeza, în mod constant, noi probleme și bariere. Copilul va vedea în toate acestea doar niște trepte care îl conduc spre o nouă stare, superioară, apreciată de către societate.

Problema aici este crearea unei societăți în jurul lui și aproape de copil, care să îl ajute, întotdeauna, să-și aprecieze eforturile anti-egoiste. Aceasta este sarcina noastră și trebuie să ajutăm fiecare om să facă acest lucru.

  • Cum putem face asta? Un prieten de-al meu trebuie să scrie acum o dizertație, necesară în munca lui, pentru a progresa. Așadar, fiecare persoană din anturajul său ar trebui să-i spună cât de importantă este această sarcină pentru binele comun?
  • Desigur! El va sta și va scrie, își va termina lucrul în două luni! Știm că este posibil să lucrezi la o dizertație ani de zile, sau poate fi terminată, efectiv, în doar câteva luni. Totul depinde de presiunea internă și vrem ca aceasta să fie pozitivă.

Doar astfel pot lucra. Acumulez stimulentele necesare care mă impulsionează, izbucnirile care mă inspiră, mă încurajează și mă exaltează. Și atunci încep să mă simt entuziasmat și plin de viață, datorită revelării unor canale complet noi de percepție, senzație și moduri de a exprima diverse lucruri. Este un lucru necesar.

Mă întrebi, ”Cum putem face asta?” Trebuie să creăm, în jurul fiecărui om, o mică societate care va deveni propriul său diapazon pentru a se acorda la aceste acțiuni anti-egoiste. Cu ajutorul ei omul va fi capabil să se ridice în mod constant. Iar aceasta va deveni inspirația și bucuria sa.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Percepția integrală a informației