Nu trebuie jucate toate rolurile

0
741

NU TREBUIE JUCATE TOATE ROLURILE

  • Actorilor nu le plac rolurile în care interpretează persoane instabile din punct de vedere psihologic sau care mor pe scenă. Atunci cînd lucrăm cu copii, cum putem defini limitele admise ale rolurilor?
  • Copiii ar trebui să portretizeze doar caracterele oamenilor cu care trebuie să se afle în contact. Ar putea fi un prinț sau un cerșetor, o persoană cu stare sau una săracă, un răufăcător sau un om drept, un bărbat sau o femeie, nu are importanță.

Dar nu este necesar să adopte alte caractere. Eu trebuie să înțeleg toate persoanele cu care intru în contact în societate – fie el un copil, un adult sau un bătrân. Trebuie să învăț să interpretez stările lor în interiorul meu și să adopt caractererele lor.

  • Cu alte cuvinte, copilul nu ar trebui să joace rolul unei persoane decedate?
  • De ce ar trebui să vină în contact cu o persoană decedată? Ce rost ar avea acest lucru? Sau, de exemplu, de ce ar trebui să comunic cu un bebeluș?

Desigur că este posibil contactul cu un bebeluș. Dar, de obicei, aceștia sunt îngrijiți de mamele lor. Ele îi înțeleg instinctiv. Este modul de înțelegere al unui animal cu altul, din Natură. Ei sunt, practic, un singur organism și mama își arată sentimentele animalice față de copilul ei.

Pentru a înțelege relația dintre un copil și mama sa, ar trebui să devenim incluși în ei și ar trebui să interpretăm aceste stări. Dar nu este necesar să avem nici un contact cu bebelușul, pentru că există mama care se ocupă de el.

Cu toate acestea, eu trebuie, ca rezultat a ceea ce fac, să-i înțeleg pe toți ceilalți oameni, să acumulez întreaga lume, toată umanitatea, în interiorul meu.

  • Ar trebui copilul să interpreteze diverse situații din viață, mai degrabă decât lucruri abstracte? Ar trebui el să portretizeze frica reală și nu una abstractă?
  • Despre ce frică abstractă vorbim aici?
  • Copilul ar putea vedea ceva într-un film, de exemplu.
  • Viața este plină de imagini reale și de impresii. Este necesar să deprindem copilul cu înțelegerea corectă și cu modul corect de abordare a fiecărei situații și a fiecărui incident care îi iese în cale.

Cum găsește copilul calea corectă de a stabili o comunicare cu un grup specific de oameni, dintr-un anumit sector social? Sau cum se poate auto-înțelege? Cine este el? Lăsați-l să-și joace propriul rol. El are impresia că se află, mereu, în interiorul naturii reprezentate de el. Dar lăsați-l să-și imagineze opusul.

Eu sunt regizorul și acest regizor mă observă jucând în afara ”mea”. Acest lucru mă face să privesc critic modul în care mă exprim pe ”mine” însumi. Este ca și cum, în interiorul meu, încep să coexiste două planuri.

Rezultă că acesta este singura cale prin care pot comunica, chiar și cu mine însumi. Este singurul mod prin care mă pot înțelege.

Poate că actorii sunt instruiți să joace în moduri diferite, probabil folosindu-se termeni profesionali. Eu nu sunt familiarizat cu bazele actoriei; vorbesc despre toate acestea în modul în care înțeleg eu acest proces, așa cum îl văd eu.

Trebuie să ajung să cunosc natura omului. Abia acum începem să înțelegem că suntem egoiști, cu toții și că nu-i vedem sau înțelegem pe ceilalți. Dar, pentru a ne salva civilizația, trebuie să devenim similari cu Natura, adică integral interconectați.

A juca sau a interpreta acest lucru este foarte important pentru dezvoltarea unei persoane. Pentru a mă ridica de la un nivel la următorul, trebuie să mă exprim ca și cum aș fi acolo deja. Acesta este modul în care copilul face portretul unui pilot sau al unui șofer, spre exemplu, iar atunci când devine adult, el chiar devine unul dintre ei. Arta actoricească ne este instilată în noi de către Natură.

Același lucru se petrece în atelierele noastre. Atunci când îi joc pe ceilalți oameni, este ca și când eu devin ei iar caracterele lor pătrund în mine. În acest mod o persoană poate acumula întreaga lume în interiorul său.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Teatrul ca mijloc de luptă împotriva egoismului