De ce spectacolele de teatru au fost ridiculizate

0
796

DE CE SPECTACOLELE DE TEATRU AU FOST RIDICULIZATE

  • Dacă teatrul este atât de important pentru dezvoltarea omului, atunci de ce a fost ridiculizat și chiar persecutat, timp de atâtea secole? Unii oameni au fost chiar arși pe rug, din această cauză.
  • Actorii au fost ridiculizați, dintotdeauna. Ei au devenit respectabili doar în era noastră ”progresivă”. Umanitatea nu are abordarea corectă pentru a crea o conexiune între noi. Ne conectăm prin egoismul nostru. Nu o facem prin interferență, ci așa cum, fiecare dintre noi, considerăm cel mai convenabil pentru noi înșine. Ne conectăm printr-un fel de tampon: ”Eu îți dau ție și tu îmi dai mie”. În acest mod cumpărăm, vindem și schimbăm amabilități. În funcție de vârsta noastră dar și de alți factori, ne schimbăm nivelurile statutului nostru, ale puterii și forței noastre.

Stabilim, din toate direcțiile, maximum de contacte egoiste, în timp ce păstrăm o anumită distanță, ca un fel de plasă de siguranță, împotriva întorsăturilor neașteptate în relațiile noastre, fiind atenți chiar și la schimbările de intonație ale persoanelor. Suntem controlați din interior. Umanitatea a urmat, automat, acest principiu, care a permis fiecărei persoane să-și definească, imediat, locul său. Totul funcționează ca și cum am fi turmă de animale, în care fiecare specimen își cunoaște locul și funcția. El știe când poate face și când nu poate face ceva. Și același lucru se petrece în societatea omenească. Pentru că suntem egoiști, acționăm după aceleași principii.

Dar, atunci când apare jocul pe roluri, apar neclarități. Cine sunt acești oameni? Sunt oameni de rând sau lorzi? Sunt puternici sau slabi? Sunt buni sau răi? Sau, poate că sunt bandiți? Individualitatea persoanei s-a pierdut, lipsindu-ne de abilitatea de a crea comunicări normale, egoiste.

În trecut, totul era clar delimitat. Oamenii aspirau să-i așeze pe fiecare pe locurile lor fixe – ești psiholog, atunci trebuie să porți o cămașă neagră, de exemplu, altfel nu se poate.

Oamenii chiar s-au stabilit în anumite locuri, în funcție de profesiile lor, de ghilda lor. Trebuia să locuiești pe strada unde ai fost numit și să-ți alegi nevasta dintr-un anumit cerc de oameni. Familia ta trebuia să se supună anumitor tipare în viață, pălăria și haina ta trebuiau să aibă un anumit model, fără să existe nici o altă alternativă. Totul era prestabilit, chiar și mâncarea oamenilor, absolut totul. Ți se spunea chiar, ”Acesta va fi cimitirul său”.

Totul era clar – cine unde trăia, originea lui, cu cine are voie să intre în contact și de cine ar trebui să se ferească.

Dar actorii au încurcat totul. Ei au făcut haz și au râs de toți. Un actoraș firav juca de parcă ar fi fost un prinț! Acest lucru ar fi fost admisibil doar dacă oamenii ar fi internalizat ideea că munca unui actor este cea mai de jos dintre toate profesiile posibile, imorală și plebee.

În timpul diviziunii obligatorii a societății și în special în timpul Evului Mediu, nimeni nu ar fi putut măcar să se gândească să-și dezvolte legăturile sau să-i facă pe ceilalți oameni să-i înțeleagă. Fiecare trebuia să fie perfect de obedient. În cazul cel mai îngăduitor, li se permitea străinilor să danseze un menuet, împreună.

Dar astăzi, totul este invers. Trebuie să comunicăm unii cu ceilalți, în modul corect. Iar pentru aceasta, trebuie să învățăm să ”intrăm” în pielea altor oameni.

Trebuie să înțelegem că umanitatea a trebuit să treacă prin toate fazele sale, pentru a ajunge în faza curentă. Astăzi, trebuie să spargem toate limitele trecutului și să formăm comunicarea socială corectă. În acest scop, omul trebuie să învețe să interpreteze caracterele altor oameni.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Teatrul ca mijloc de luptă împotriva egoismului