Băieți și fete

0
758

BĂIEȚI ȘI FETE

  • Ar trebui să separăm taberele pentru băieți de taberele pentru fete, sau ar trebui să fie toți în aceeași tabără? Sau, ar trebui să luăm baieții, într-un alt loc, pentru o lună, și fetele în altă parte?
  • Cred că ultima opțiune este cea mai bună. În principiu, unitatea se poate realiza doar între băieți. Lucrurile decurg diferit între fete. Cele două genuri se unesc pe baze complet diferite.
  • Care este diferența fundamentală dintre cele două forme de organizare a spațiului?
  • Tot ceea ce am discutat se referă la băieți. Trebuie să existe o abordare specială pentru fete, o metodă specială, care va trebui discutată separat. Aceasta nu este simplă.

Senzația sinelui și a colectivului, unitatea, conexiunea, ”noi” în loc de ”eu” sunt, toate, complet diferite pentru fete, care sunt mici femei. Iar noi trebuie să dezvoltăm o abordare diferită pentru ele.

Noi suntem diferiți, într-un fel sau altul, complet opuși, prin natura noastră. De aceea, organizarea unei tabere pentru fete trebuie să fie complet diferită. În general vorbind, crearea unei tabere pentru fete este foarte problematică.

Bărbații sunt atrași unii de ceilalți. Ei vor să fie într-o echipă, ei au nevoie de ajutorul altuia și de umărul unui prieten. Atracția lor, unii față de ceilalți, ca și față de grup, este instalată în ei încă din copilărie.

Dar, femeile nu au această atracție. Ele nu se pot conecta unele cu altele, altfel decât printr-un fel de comunitate care să le ajute să-și organizeze mai bine viața. În acest caz ele acceptă ceva comun. De aceea, abordarea trebuie să fie diferită în cazul lor.

Individualitatea lor rămâne. Și trebuie să fie exprimată și suportată, mai degrabă decât suprimată. Atunci când lucrăm cu băieții, urmărim să-i facem să vadă colectivul la acceași înălțime cu individualul. Nu putem face asta și cu femeile. Nu trebuie să stricăm Natura, ci să mergem împreună cu ea.

Femeia îi ajută pe bărbați și îi împinge mai aproape de unitate, în același timp participă pasiv la toate acestea, transmițându-le dorința ei pentru a societate nouă, care să-i dea o mai mare încredere și realizare. Dar ea nu participă, personal, la construirea acesteia.

Bărbatul construiește noua societate iar femeia îl ajută. Fără dorința feminină, un bărbat nu va face nimic. Bărbatul este constructorul; femeia este forța care îl îndreaptă spre acțiunea de a construi.

În acest moment, cel mai important lucru pentru noi, este acela de a crea tipul corect de bărbat.

  • În afară de ziua părinților, este posibilă organizarea unei zile în care băieții să facă pregătiri iar fetele să vină în vizită; pot avea anumite activități în comun?
  • Dacă ambele părți sunt pregătite, atunci, sigur că da, se poate face asta. Dar totul depinde de vârsta copiilor. Mai înainte de 11-12 ani nu are rost să avem astfel de întâlniri pentru că nici unul dintre ei nu are nevoie de așa ceva. Băieții se simt bine împreună și fetele, la fel, se simt bine între ele.

Începând cu 12 ani și peste această vârstă (aceasta depinzând de mediul social și alți factori), ei încep să capete interes unii pentru ceilalți. Această situație ajunge chiar la un punct în care întreaga lor viață, tot timpul lor, toate gândurile și dorințele lor sunt acaparate de sexul opus. Aceasta este perioada creșterii hormonale puternice. Trebuie să înțelegem asta și să o luăm în considerație.

Între 11 și 14 sau chiar 15 ani, putem organiza activități comune, cum ar fi jocuri, discuții în comun și cântece. Ei nu au nevoie de altceva în plus. Este o vârstă la care comunicarea se face mai ales verbal, este pur externă.

La o vârstă mai mare ei încep să aibă alte tipuri de comunicare, inclusiv relații sexuale și tot restul. Dacă luăm în considerație care ar putea fi consecințele, atunci trebuie să decidem dacă le vom permite, sau nu, să vină în contact unii cu alții.

Toate acestea depind de societate, obiceiurile ei și acordul mutual al părinților, pentru ca organizatorii acestor evenimente să nu aibă, mai târziu, probleme. Este necesară o abordare chibzuită, serioasă și un acord preliminar.

Dar, noi nu ne gândim doar la organizarea copiilor în acest spațiu îngust, închis. Trebuie să-i adaptăm la viață, așa încât este necesar ca, treptat (după o lună de pregătire), să creăm un mediu înconjurător similar vieții, străzii, căminului, locului de joacă și școlii.

Trebuie să-i conducem spre viața reală, prin crearea unor condiții cât mai apropiate de ”câmpul de luptă”.

Este asemănător cu antrenamentul spionilor, care are loc în condiții care se aseamănă cu acelea din locurile în care vor munci. De exemplu, în America, probabil că au construit sate siberiene iar la Moscova, probabil că au creat ceva asemănător cu Manhattanul.

Așadar ar trebui să creăm condițiile corecte pentru copii. Și, natural, în aceste condiții, care seamănă cu viața reală, trebuie să existe și femei.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Munca educațională în taberele de vară