Noi, noi, noi

0
910

Faptul ca suntem în mijlocul unei ”crize globale” nu mai intră în discuție. Deoarece este atât de evident că termenul de „ globalizare” acoperă mult mai mult decât corelația dintre piețele financiare globale. Un sens mult mai precis al termenului ar trebui să se refere la natura interconectată a societății ca la un întreg. Emoțiile noastre afectează pe ceilalți oameni atât de intens, încât pot apare vâltori sociale în orice țară, trecând de la un punct fierbinte la altul prin firele care ne conectează în rețeaua de internet.

Primăvara arabă” s-a extins adânc în lumea arabă. În fiecare țară cauzele și manifestările protestatarilor au îmbrăcat forme diferite. În Egipt, masele au demonstrat împotriva guvernanților. În Siria, rezistența eroică a populației în fața carnagiului este o mărturie a schimbării spirituale profunde care s-a produs. Cetățenii pur și simplu nu mai pot tolera tirania.

În Israel demonstrațiile au fost pașnice, dar de o amploare fără precedent. La demonstrația din 6 august 2011 au participat 300.000 de oameni, adică unul la fiecare 22 de cetățeni. Dacă unul din 22 de americani ar participa la demonstrații ar trebui un spațiu pentru 14 milioane de oameni. În Spania, corturile protestatarilor au fost instalate luni de zile, fără nicio soluție, dar și fără să fie înlăturate. În Anglia au izbucnit revolte violente care l-au luat prin surprindere pe primul ministru David Cameron, prins nepregătit, în vacanță în Italia. Chiar și Chile este acum pe harta protestelor cu demonstrații violente ale studenților. Dintr-un reportaj al CNN [86]din august 2011 „mai mult de 60.000 de studenți demonstrau în Santiago”.

Yemen, Libia și multe alte țări sunt de asemenea pe lista țărilor unde neliniștile au izbucnit sau sunt pe cale. Când analizezi criza din fiecare țară, este simplu să vezi că nedreptățile sociale, economice și politice stau la baza tuturor acestor crize. Mai mult, aceste greșeli nu au nimic nou. Ele au afectat omenirea mii de ani. Atunci de ce toți protestează tocmai azi și de ce se protestează simultan? Răspunsul se află în structura și evoluția naturii umane. Așa cum Jean M. Twenge și W. Keith Campbell ilustrează foarte frumos în Narcisismul epidemic: Trăind în epoca de îndreptățire (Free Press, 2009), oamenii astăzi nu sunt toți narcisiști și egocentriști, dar devin așa din ce în ce mai mulți, într-un număr alarmant.

Ca narcisiști, ne punem pe noi înșine în centrul la tot și îi catalogăm pe toți ceilalți în funcție de profitul care ni-l formăm. Ne conectăm la lume prin ochelarii auto-îndreptățirii. Dar, desigur nu așa trebuie să acționăm dacă vrem să avem succes în era globalizării, când lumea este interconectată și interdependentă. Ca să avem succes, trebuie să vrem ca aceia cu care suntem conectați să beneficieze de tot atât de mult cât beneficiem noi. Dacă suntem conectați și depindem unii de alții, atunci, dacă ei sunt fericiți și voi fi și eu. Iar dacă ceilalți sunt nefericiți, eu, de asemenea, vom fi nefericit, după cum demonstrează Nicholas A. Christakis, MD, PhD, și James H. Fowler, PhD în „Conectați: Puterea surprinzătoare a rețelelor noastre sociale și cum ele ne modelează viața – cum prietenii prietenilor prietenilor tăi te afectează în tot ceea ce simți, gândești și faci”.

De aceea, soluția vine din schimbarea punctului nostru de vedere, de la auto-îndreptățire la îndreptățirea socială, punând interesele societății noastre mai întâi și apoi egourile noastre în profitul propriu.

În termeni practici, această soluție presupune trei obiective:

  1. Garantarea celor necesare pentru fiecare membru al societății.
  2. Garantarea continuării acestor prevederi prin inocularea valorilor prosociale în societate folosind Mass Media și internetul, concentrându-ne pe rețelele sociale.
  3. Folosindu-ne munca prosocială în evoluția proprie, astfel încât fiecare să ne putem realiza pe deplin potențialul care se află în noi.

Pentru a obține Obiectivul nr. 1, o varietate de oameni de stat din toată lumea, economiști, sociologi reprezentanți ai tuturor națiunilor, trebuie puși să elaboreze un plan pentru stabilirea unei economii juste și durabile. De notat că termenul de „just” nu se referă la distribuția egală a fondurilor sau resurselor (naturale sau umane), ci la faptul că într-o economie “justă”, niciun om de pe pământ nu este lăsat neprotejat. Astfel, un copil înfometat din Kenya poate că nu are nevoie de ultimul model de iPhone, dar, cu siguranță este îndreptățit la o alimentație potrivită, la un acoperiș deasupra capului, la o educația potrivită și la îngrijirea sănătății.

La polul opus, un copil norvegian de aceeași vârstă, poate că are deja ultima generație de iPhone, dar, totuși, se simte atât de rău încât e în stare să-și curme viața, ba chiar și pe a altora, după cum arată evenimentele recente din aceasta țară.[87]

Suferințele în cele două cazuri sunt complet diferite, dar la fel de acute și, în ambele cazuri trebuiesc abordate de la același tablou de comandă. Să nu uităm ce a spus laureatul premiului Nobel din 2008, editorialistul de la The New York Times, Paul Krugman: „Suntem cu toții în aceași barcă.”

Obținerea Obiectivului nr. 2 cere o schimbare de gândire. Deoarece media determină agenda publică, media este cea care trebuie să conducă pe drumul spre anihilarea egocentrismului. În loc de obișnuitul „eu, eu, eu”, atitudine cultivată de decenii în Media, noul ei motto ar trebui să fie „noi, noi, noi”, „garantarea reciprocă” și „unul pentru toți și toți pentru unu”. Dacă media descrie avantajele garantării mutuale și răul abordării narcisiste, noi vom gravita în mod natural către susținere și grijă mai mult decât spre suspiciune și autoizolare. Dacă reclamele, anunțurile, clipurile ar începe să arate admirație pentru dăruirea către ceilalți, noi am începe să dorim să dăm, în același fel în care azi, Media, arată admirație pentru bogăție și putere, iar noi vrem să fim și bogați și puternici. O astfel de gândire va garanta că societatea noastră rămâne justă și cu compasiune între oameni și, în același timp, toți oamenii vor fi dori să contribuie pentru societate. În plus, multe instituții care au azi rolul să țină ordine și să restricționeze, ca: poliția, armata, fiscul, vor deveni depășite, sau vor necesita o reducere de personal și de resurse financiare de care au nevoie azi. În consecință, acele resurse vor fi direcționate către îmbunătățirea vieții noastre de zi cu zi, decât să se încerce prin ele menținerea unei siguranțe cu minim de succes.

Într-o astfel de atmosferă încurajatoare și prosocială, Obiectivul nr. 3folosirea muncii noastre prosociale pentru auto-îmbunătățire” va înmuguri în mod natural. Societatea va încuraja, va lupta și va face eforturi ca să garanteze că fiecare din noi își va realiza propriul potențial la maxim, pentru că atunci când potențialul este folosit pentru binele comun, societatea toată va beneficia. Mai mult, eliberați de nevoia de a ne proteja pe noi înșine de un mediu ostil, o comoară de energii noi se va declanșa pentru realizarea noastră personală. Rezultatul va fi eradicarea depresiei și a tuturor bolilior generate de aceasta, iar satisfacțiile vieții vor crește uluitor.

După câteva luni de viață într-o societate cu o astfel de gândire ne vom mira cum de am putut vreodată să credem că interesul propriu este o idee cea bună. Succesul evident și fericirea unei astfel de societăți va genera creșterea motivării promovării și întăririi ei, creându-se astfel o mișcare perpetuă în favoarea societății și, în același timp, în favoarea fiecăruia dintre memebrii ei, fară ca cineva să fie neglijat.

În realitatea noastră globalizată, numai o formă de guvernământ care consideră că fericirea și bunăstarea tuturor oamenilor din întreaga lume este la fel de importantă, se poate dovedi durabilă și de succes.

_______________________________

Textul face parte din cartea Ghid către o lume nouă

Anexe –Publicațiile anterioare ale Institutului ARI