Tora – studiu de noapte (II)

0
320

ȘAIZECI DE RESPIRAȚII

VaYgaș [Și Iuda s-a apropiat]

34) Regele David a dormit ca un cal; a dormit puțin. Altfel, cum s-a fi ridicat la miezul nopții? La urma urmei, această măsură de șaizeci de respirații ale somnului calului este mică și nu va crește nici măcar la o treime din noapte.

35) Iar când a venit noaptea, el a stat cu toți cei mai buni din casa lui și emitea judecăți și se angaja în cuvintele Torei. Asta înseamnă că el nu a dormit la începutul nopții, ci aproape de miezul nopții. După aceea, avea să doarmă până la miezul nopții, să se ridice la miezul nopții, să se trezească și să se angajeze în lucrarea Stăpânului său, în cântec și în laudă.

36) Regele David trăiește și există pentru totdeauna. Regele David și-a petrecut întreaga viață în degustarea gustului morții, din moment ce somnul este o parte din cele șaizeci ale morții. Iar David, din cauza locului său care este “viu”, a dormit doar șaizeci de respirații, de vreme ce el a trăit numai prin șaizeci de respirații, minus una, iar de acolo, omul are gustul morții, iar partea spiritului impurității îl guvernează.

37) De aceea, regele David s-a reținut de la a degusta gustul morții și de a fi guvernat de partea celuilalt spirit. Acest lucru se datorează faptului că șaizeci de respirații minus una înseamnă că viața de sus până la șaizeci de respirații – sunt șaizeci de respirații înalte, iar viața depinde de ele. Și de acolo în jos este moartea.

38) De aceea, regele David măsura noaptea până la miezul nopții, că așa va rămâne în viață, iar gustul morții nu-l va guverna. Și când a trecut jumătate din noapte, David exista în locul său, în gradul său, trăind și existând, de când s-a trezit din somn și a cântat și a lăudat. Acest lucru se întâmplă pentru că atunci când s-a trezit la miezul nopții și Sfânta KeterNukva, s-a trezit – nu trebuie să-l găsească pe David conectat la alt loc, la locul morții.

39) Când a trecut o jumătate din noapte și sfințenia superioară s-a trezit, dacă o persoană care doarme în patul său nu se ridică din somn pentru a observa slava Stăpânului său, prin aceasta se leagă de moarte și se lipeste într-un alt loc, Sitra Achra. Acesta este motivul pentru care regele David se va ridica întotdeauna la miezul nopții, pentru a observa slava Stăpânului său, plin de viață și nu moțăind până la punctul de a gusta gustul morții. Acesta este motivul pentru care el va dormi ca un cal, șaizeci de respirații, dar nu în totalitate, pentru că se  va lipsi de una.

Somnul înseamnă închiderea ochilor, adică Mochin [creiere]. Acesta este cel mințind fără minte cu ochii închiși. Rădăcinile sale se extind din dominația iluminării liniei stângi, Hochma, când este în dispută cu linia din dreapta, Hasadim, unde, pentru că Hochma nu poate străluci fără Hasadim, Mochin sunt blocate.

Trezirea din somn se extinde de la linia de mijloc, din moment ce starea de somn continuă până la urcarea liniei de mijloc cu Masach de Hirik în ea. Acesta este punctul de Man’ula [blocare], care diminuează linia stângă și o include în dreapta, când Hochma din stânga este inclusă în Hasadim în dreapta. În acel moment, Mochin sunt deschise și Hochma poate străluci.

COPIII CREDINȚEI – CEI CARE ȘTIU SĂ UNEASCĂ NUMELE SFÂNT

VaYkra [Domnul a chemat]

200) “Iată, binecuvântaţi pe Domnul, toţi robii Domnului, care staţi noaptea în Casa Domnului!”. Aceasta este o laudă pentru toți cei care au credință. Cine sunt cei cu credință? Sunt cei care se angajează în Tora și știu cum să unească corect Numele Sfânt. Iar lauda celor credincioși este că aceștia stau la miezul nopții să se angajeze în Tora și să adere la adunarea lui Israel, Malchut, pentru a lăuda pe Creator cu cuvintele Torei.

201) Când cineva se ridică la miezul nopții să se angajeze în Tora, un vânt de nord –  însemnând o iluminare de  stânga – se trezeste la miezul noptii, ceea ce este cerboaica și Malchut, ce stă și laudă pe Creator, ZA. Și când stă în picioare, câteva mii și câteva zeci de mii stau cu ea în existența lor și toți încep să laude pe Regele Sfânt.

202) Creatorul ascultă pe cel care a fost răsplătit și s-a trezit la miezul nopții să se angajeze în Tora … Și toată mulțimea de sus și cei ce-L laudă pe Stăpânul lor în cântare păstrează tăcerea pentru laudele celor care se angajează în Tora. Ei declară și spun: “Binecuvântaţi pe Domnul, toţi robii Domnului”. Cu alte cuvinte, voi, care vă angajați în Tora, binecuvântați pe Domnul. Voi – slăviți pe Regele sfânt; Voi –  încoronați pe Rege.

203) Cerboaica, Malchut, este încoronată în omul acela. Se ridică înaintea Regelui și spune: “Vezi în ce fiu am venit la Tine, în ce fiu m-am trezit față de Tine”. Și cine sunt cei care merită a fi înaintea Regelui? Aceștia sunt cei ce stau în casa Creatorului în noapte. Ei sunt cei numiți “robii Domnului”; ei sunt cei vrednici de binecuvântarea Regelui și a cărui binecuvântare este o binecuvântare, așa cum este scris: “Ridicaţi-vă mâinile spre Sfântul Locaş şi binecuvântaţi pe Domnul!”. Voi, care meritați ca Regele Sfânt să fie binecuvântat de voi, binecuvântarea prin voi este o binecuvântare.

______________________________________

din cartea: Descifrând Zoharul

Apendicele 3