Ospățul -concluzii

0
1091

De aici rezultă că obiectivul nostru principal este să creştem importanţa Creatorului în ochii noştri, adică să dobândim credinţa în măreţia şi puterea Sa. Trebuie să facem acest lucru pentru că este singurul nostru mijloc de a scăpa din închisoarea propriului nostru egoism şi de a intra în Lumile Superioare.

Aşa cum este menţionat mai sus, putem experimenta dificultăţi extreme atunci când ne hotărâm să urmăm calea credinţei şi să renunţăm la toate preocupările pentru sine. Ne simţim atunci izolaţi de întreaga lume, suspendaţi în neant, fără a avea un suport minim, motive sau experienţe care să ne susţină.

De aceea ne simţim ca şi cum ne-am fi abandonat propriul mediu, familia şi prietenii din dorinţa de a fi uniţi cu Creatorul. Aceste senzaţii apar atunci când ne lipseşte credinţa în Creator, când nu Îl putem vedea sau nu Îi simţim prezenţa ori Guvernarea asupra Creaţiei. În aceste momente putem simţi absenţa obiectului credinţei.

Totuşi, de îndată ce începem să simţim Prezenţa Creatorului, suntem gata să ne supunem în totalitate puterii Sale şi să Îl urmăm orbeşte, pregătiţi întotdeauna să ne anulăm complet în faţa Sa, lăsând de-o parte, aproape instinctiv, propriul intelect. Din acest motiv, cea mai importantă problemă cu care ne confruntăm este cum să percepem Prezenţa Creatorului.

Prin urmare, de fiecare dată când apar astfel de îndoieli, trebuie să ne dedicăm toată energia şi gândurile noastre Creatorului. Trebuie imediat să aspirăm să ne alipim de Creator, cu fiecare fibră a fiinţei noastre. Acest sentiment faţă de Creator este numit „credinţă“.

Procesul poate fi accelerat dacă îl considerăm un obiectiv important. Cu cât este mai important pentru noi, cu atât mai repede vom dobândi credinţa, adică conştientizarea Creatorului.

În plus, cu cât acordăm mai multă importanţă perceperii Creatorului, cu atât mai puternică va fi această percepţie, până în momentul în care devine parte a fiinţei noastre. Norocul (mazal în ebraică) este o formă specială de manifestare a Providenţei, pe care nu îl putem influenţa în niciun fel. Însă este stabilit de Sus că noi, ca indivizi, avem responsabilitatea de a încerca să ne schimbăm propria noastră natură. Apoi, Creatorul va evalua eforturile noastre în această direcţie şi, eventual, El ne va schimba propria natură şi ne va ridica deasupra lumii noastre.

Prin urmare, înainte de a face orice efort, ar trebui să înţelegem că nu ne putem aştepta ca Forţele Superioare, norocul sau alte tratamente speciale de Sus să intervină în favoarea noastră. Mai degrabă trebuie să începem prin a recunoaşte în întregime că, dacă noi înşine nu acţionăm, nu vom ajunge la ceea ce dorim.

Totuşi, de îndată ce am îndeplinit o sarcină sau ne-am angajat în studiu sau am făcut orice alt efort, ar trebui să ajungem la următoarea concluzie:

 

Tot ceea ce am dobândit ca rezultat al eforturilor noastre am fi obţinut oricum, chiar şi fără cel mai mic efort, de vreme ce rezultatul a fost predeterminat de Creator.

 

Astfel, în cazul în care dorim să înţelegem adevărata Providenţă, trebuie ca aceste aspecte contradictorii ale fiecărei acţiuni să le integrăm cât mai rapid în noi înşine.

De exemplu, dimineaţa ar trebui să începem rutina zilnica a studiului şi a muncii, lăsând în urmă toate gândurile despre Autoritatea Divină a Creatorului asupra lumii şi a locuitorilor ei. Fiecare dintre noi trebuie să lucreze ca şi cum rezultatul final ar depinde doar de el.

Însă la sfârşitul zilei, sub nici un motiv nu ar trebui să ne îngăduim nouă înşine să ne imaginăm că ceea ce am realizat este rezultatul eforturilor noastre. Trebuie să înţelegem că şi dacă am fi stat în pat toată ziua am fi ajuns la acelaşi rezultat, pentru că acest rezultat a fost predeterminat de Creator.

Prin urmare, acela care doreşte să trăiască o viaţă fără minciună trebuie, pe de o parte, să respecte legile societăţii şi ale naturii la fel ca orice om, iar pe de altă parte, trebuie să creadă, de asemenea, în absoluta autoritate a Creatorului asupra lumii.

 

Toate faptele noastre pot fi împărţite în bune, neutre sau rele. Sarcina noastră este să ridicăm faptele noastre neutre la nivelul celor bune.

 

Putem ajunge la asta prin conştientizarea faptului că, deşi facem diverse acţiuni, în final Voinţa Creatorului va guverna. De exemplu, atunci când suntem bolnavi şi, totodată, conştienţi că vindecarea este în mâinile

Creatorului, trebuie să luăm medicamentele prescrise de medic şi să credem că priceperea acestuia ne va ajuta să depăşim situaţia. Însă atunci când după medicaţia prescrisă de doctor ne însănătoşim, trebuie să credem că ne-am fi revenit oricum, deoarece acesta este Planul Creatorului.

Prin urmare, în loc să mulţumim doctorului, trebuie să mulţumim Creatorului. În acest fel transformăm un act neutru în unul spiritual şi, făcând astfel cu toate celelalte acte neutre, putem să „spiritualizăm“ toate gândurile noastre.

Exemplele şi explicaţiile de mai sus sunt importante pentru că pot deveni piedici care ne pot zădărnici avansarea spirituală. Problema escaladează câteodată, întrucât credem că înţelegem principiile Autorităţii Divine. Ne concentrăm energia în mod artificial asupra întăririi credinţei noastre în Omniprezenţa Creatorului, în loc să lucrăm puternic asupra noastră.

Adesea, pentru a ne demonstra credinţa în Creator sau pur şi simplu din lene, credem că nu trebuie să lucrăm asupra noastră de vreme ce totul stă în puterea Creatorului, ori închidem ochii şi ne bazăm doar pe credinţa oarbă, eludând în acest fel întrebările vitale referitoare la adevărata credinţă.

Evitând răspunsul la aceste întrebări, ne privăm de posibilitatea progresului spiritual. Se spune despre lumea noastră: „Tu trebuie să-ţi câştigi pâinea cu sudoarea frunţii tale.“ Însă de îndată ce am câştigat ceva, este greu pentru noi să admitem că efectul nu este rezultatul muncii noastre dificile sau abilităţilor noastre, ci a muncii Creatorului.

 

Trebuie să ne străduim, cu sudoarea frunţii, să ne întărim credinţa în regula absolută a Creatorului.

 

Însă pentru a crede şi a experimenta noi senzaţii spirituale, trebuie să facem un efort să înţelegem şi să acceptăm natura contradictorie a Regulii Divine (care pare contradictorie doar datorită orbirii noastre).

Numai atunci vom şti cu exactitate ce se cere de la noi, şi vom putea ajunge să experimentăm noi senzaţii spirituale.

Din cartea- Atingerea lumilor spirituale