Rabaș – Scrisoarea Nr. 24

0
1183
rabash

7 noiembrie 1946, Manchester

 

Salutare şi toate cele bune

Către prietenul meu,

Ca răspuns la scrisoarea ta din 27 octombrie, cu privire la prima ta întrebare despre necesitatea de a sta de gardă şi de a evoca dragostea în inimile prietenilor, pe care îi găseşti deplasați, văd că asta va fi necesar pentru tine. Ştii ceea ce a spus Baal HaSulam, că din felul cum se comportă om cu om se învaţă cum să se comporte omul cu Creatorul.

Este aşa deoarece Lumina Superioară este în repaos complet, şi este necesar ca mereu să fie evocată dragostea, „nu treziţi dragostea până nu vine ea”. Cu alte cuvinte, ţi se arată de Sus, că pe această cale trebuie mereu să evoci dragostea numelui Său, deoarece El îţi aşteaptă trezirea.

Adică, precum vezi, în iubirea pentru prieteni ai drepturile pe care le vezi, adică aşa cum ţi se arată de Sus, tu eşti cel care îi trezeşte (deşi adevărul nu este tocmai aşa; dacă întrebi prietenii, nu sunt sigur că sunt de acord cu dovada ta, că numai tu eşti cel care îi doreşte şi nu e și invers).

Acesta este înţelesul pentru, „un judecător nu va judeca după cele auzite”. Adică, atât cât ţine judecata, trebuie să o faci numai prin dovezile tale. Acesta este motivul pentru care ţi se arată de Sus, că în acest fel trebuie să continui să trezeşti iubirea pentru Creator, că trebuie mereu să stai de pază, toată ziua şi toată noaptea, când simţi o stare de zi sau o stare de noapte.

Spunem Creatorului, „A Ta este ziua şi a Ta este noaptea”. Aşadar, noaptea, întunericul nopţii vine, de asemenea de la Creator în favoarea omului, aşa cum este scris, „O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia” (vezi Comentariul Sulam, Partea 1, Paragraf 103).

Prin urmare, trebuie să evoci inima prietenilor până când flacăra se ridică de una singură, aşa cum înţelepţii noştri au spus despre asta, „Când aprinzi lumânările”. Prin asta, vei fi recompensat cu trezirea iubirii Creatorului pentru noi.

Şi despre cea de-a doua întrebare a ta, că tu trebuie să trezești inima prietenilor, care după ce au fost recompensaţi deja cu vederea importanţei studiului, etc., tot nu respectă lecţiile – acesta este de asemenea meritul tău.

Cu alte cuvinte, trebuie să vezi pentru tine că Domnul ţi-a dat deja apropierea Lui de câteva ori. Au fost deja câteva dăţi când ai simţit că nu ai o altă grijă pe lume decât să rămâi lipit de El pentru totdeauna, fiindcă eşti nedemn să servești Regele, chiar şi în cele mai simple munci, fiindcă, de ce ai fi tu mai privilegiat decât contemporanii tăi?

Şi totuşi, aştepţi ca Creatorul să te trezească la lucru, adică să ai o trezire de Sus, şi apoi vei începe să studiezi lecţiile.

Adică, exact aşa cum trebuie să trezeşti tu ceilalți studenţi, spui că El ar trebui să te trezească pe tine. Adică, doar dacă El îţi dă un motiv şi un gust bun în muncă, eşti de acord să munceşti. Dar înainte de asta, nu poţi. Apoi, ţi se arată de Sus cât de jos şi de inferiori consideri că sunt studenţii.

Şi referitor la a treia întrebare, despre a ţine grupul cu o mare exagerare, aşa este, deoarece aşa se comportă oamenii când le este teamă că pruncul va ieşi din casă singur noaptea. Ei îi spun, „Este un urs afară şi alte bestii sălbatice”, deoarece copilul nu poate înţelege în niciun alt fel. Cu alte cuvinte, dacă ar fi ştiut adevărul, dacă ar fi știut că nu este niciun leu sau urs afară dar, că este cel mai bine pentru un copil să se ducă la culcare, şi cel mai important, să rămână în casă, copilul nu ar fi fost capabil să accepte adevărul.

De aceea, trebuie să ştii fratele meu, că pentru a accepta calea adevărului şi cuvintele adevărului spuse de Baal HaSulam, nu sunt mulţi oameni care pot auzi cuvintele adevărului, fiindcă și tu vezi doar mulţi copii. Şi ce îţi pot spune eu, atunci  când tu eşti doar la grădiniţă, şi eşti impresionat de ei, și îmi scrii că sunt preocupați şi veseli? Într-adevăr, aşa este felul copiilor – să fie preocupați şi veseli. Dar se ştie că un copil nu este luat în serios când plânge sau când este vesel, deoarece sentimentele şi emoţiile sale sunt legate de chestiuni neimportante.

Şi când vezi că bebelușul plânge în timpul muncii, eşti impresionat, şi când este vesel şi dansează, eşti impresionat, şi îi invidiezi pe copii că sunt preocupați şi că dansează. Şi ce vrei? Să fii din nou copil? Ar trebui să ştii, frate, că zilele copilăriei tale s-au sfârşit, fiindcă înainte să intri în clasa lui Baal HaSulam, dansai exact ca şi ei.

Şi fie ca Domnul să ne însoţească în corporalitate şi în spiritualitate.

Prietenul tău, Baruch Șalom HaLevi Așlag

Fiul lui Baal HaSulam