Rabaș – Scrisoarea Nr. 10

0
1130

24 august 1955

Pentru prieteni, fie ca ei să aibă viață lungă,

Sunt foarte surprins că nu am primit niciun cuvânt de la nimeni. Am crezut că voi primi lucrarea fiecăruia, adică, fiecare dintre voi își va analiza faptele ca în, „Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale –, luna şi stelele pe care le-ai făcut”. „Cerurile” înseamnă lucrările pentru Creator. Ele sunt recunoscute de „lucrarea mâinilor Tale”, adică de către fiecare care încearcă să muncească să ridice Șchina (Divinitatea) din țărână, să țină „Fiecare a arătat cu degetul și a zis: ’Acesta este Dumnezeul nostru””.etc.

Va trebui să știm că muncă este pe partea din dreapta, după cum a fost scris „Fii întreg cu Domnul Dumnezeul tău”. Deci, omul trebuie să meargă în deplinătate, adică să creadă că Domnul este totul și îi lipsește. Acest lucru poate fi simțit numai din „Dreapta Domnului se înalţă” adică, în măreția Creatorului – însemnând că noi trebuie să vizualizăm permanent măreția Creatorului.

În ceea ce privește omul, în tot ceea ce face, el servește Regele. Și fiecare Mițva (poruncă) pe care o face omul, îi dă satisfacție Creatorului. Când el se roagă, Creatorul aude rugăciunile și îl laudă pe acel om care cântă și slăvește Creatorul.

Ar trebui, de asemenea, să ne imaginăm faptul că sunt mulți oameni cărora Creatorul nu le-a dat  ocazia să-L servească și să-L bucure, ci i-a dat deoparte. Și chiar când ei îndeplinesc vreo Mițva, ei nu își amintesc și nu cred că El vede, aude și primește și acceptă muncile celor de jos. Creatorul îi dă deoparte prin faptul că nu le dă ocazia să gândească, să facă sau să creadă.

Pe aceia pe care Creatorul dorește să-i aducă aproape, El le dă gânduri bune, adică să-și amintească în timp ce îndeplinesc o poruncă, că o fac pentru Creator sau, pur și simplu, când  binecuvântează, să își amintească „Că totul a fost făcut prin cuvântul Lui”, fiindcă el vorbește din obișnuință și, în timpul acțiunii, nu dă atenție faptului că vorbește cu Creatorul. Sau, și mai mult, nu i se oferă nici măcar o ocazie de a binecuvânta nici măcar din obișnuință.

Iar dacă cineva își imaginează, măcar o dată pe lună, că Domnul i-a dat ocazia să îndeplinească o Mițva cu scopul de a aduce Creatorului său mulțumire și, să-L servească pe Rege măcar o dată pe lună, ar trebui să fie mulțumit. Abayeh a spus: „De aceea trebuie spus în timp ce stai în picioare”. „În picioare” înseamnă nivel complet. Deci, omul trebuie să vorbească în poziție verticală și să fie fericit că i-a fost dată ocazia să servească Regele, în timp ce altora, nu. În acel moment Creatorul este întreg, însemnând că trebuie să spunem că Numele Creatorului, prin Nume înțelegem „Cel Bun și care face bine”, apare și îi strălucește omului în totalitate completă, așa cum și omul este întreg, adică are încă un merit în Tora, Mițvot și fapte bune.

Este așa, deoarece oricât face omul pentru a-L servi pe Rege, el încă nu merită asta. Omul ar trebui (să știe) că sunt mulți oameni în lume cărora Creatorul nu le permite să facă nimic pentru numele Lui.

Va trebui însă să mergem și pe linia din stânga, însemnând critică, dacă este adevărat, dacă credința este întreagă, dacă lucrurile pe care le fac sunt în puritate totală și în sfințenie, fără motive ascunse, dacă numele „Cel Bun care face bine” este înghițit în organe, etc.

În acel moment, linia din stânga este contestată de linia din dreapta pentru că el vede că, dacă face calculele sincer, totul este contrar. Atunci este disputa dintre linii – între cea din dreapta și cea din stânga. Și dacă omul nu lucrează în linia din mijloc, stânga anulează dreapta și el devine acela pentru care „cunoașterea este mai presus decât faptele”, adică, el critică mai mult decât faptele bune pe care le face.

Rezultă că el cade în Iad, care este o prelungire a liniei din stângă. Și acolo este Iadul focului poftelor corpului său, zăpada răcită de muncă și, el vrea să fie doar în starea de odihnă, în lene și în somn, etc. Acest lucru cere depășire și cere rugăciune Sus pentru mila Creatorului, astfel încât, el să poată prelungi linia din mijloc, adică să supună linia din stânga liniei din dreapta. Deci, deși în alte privințe el mandatează critica, el merge mai presus de rațiune.

Prin faptul că linia din stânga îmbunătățește linia din dreapta, fiindcă înainte a prelungit linia din stânga și a mers pe dreapta, el a crezut că și rațiunea mandatează lucrul în munca pentru Creator. Dar acum, fiindcă el a prelungit linia din stânga, care a stăpânit peste dreapta, este evident că el a ales dreapta chiar dacă are o altă viziune, dinspre stânga.

De aceea ar trebui să ne amintim cum am mers în extinderea muncii spre stânga, adică să ținem intenția numai pentru a arăta că, chiar dacă este stânga, omul alege totuși dreapta. De aceea el trebuie să împartă timpii de lucru și să nu-i amestece unul cu celălalt.

Am scris Ahoraim (partea din spate) a celor trei linii și, când suntem răsplătiți, prelungim cele trei linii în Panim (partea din față).

Fie ca voi să primiți o scriere și o semnătură bună,

de la mine, prietenul vostru, Baruch Șalom

Fiul tatălui meu, Yehuda HaLevi Așlag