Rabaș – Scrisoarea Nr.38

0
1207

***

Ianuarie 1958

Ce este Sinele?

Trebuie să explicăm cine este persoana despre care spunem că trebuie să fie un servitor al Creatorului și în schimb va primi răsplată. La urma urmei, omul este format din 248 organe și suflul vieții, care susține întregul corp. Întrebarea este: „Cine este operatorul- mintea, inima sau suflul vieții care îl susține? Și ce este sinele, căruia i-a fost promis că va primi o bună răsplată în viitor pentru fapte bune?

Versetul spune: „Și Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său”. Termenul de creație se aplică în mod specific la ceva nou, adică la existența realității din absență, în care Creatorul a creat ceva nou care nu exista înainte de a fi creat. Înțelepții noștri au interpretat că această realitate este numită „dorința de a primi plăcere”. Aceasta este o lipsă și o goliciune care trebuie acum ocupată. Nu a existat o lipsă înainte ca El să o creeze, deoarece înainte de această creație exista numai deplinătate, deoarece nu se poate spune că, Creatorul conține o lipsă. Prin urmare, acesta este singurul lucru nou, adică dorința de a primi.

Crearea voinței de a primi

Nevoia de a crea voința de a primi este pentru că ei au interpretat că scopul creației a fost să facă binele creațiilor Sale. Creatorul dorește să-și împărtășească bunătatea pentru a încânta creaturile și, în consecință, creația trebuie să conțină un Kli [vas] pentru primirea plăcerii. Este imposibil să primim plăcere dacă nu este nevoie și neavând nevoie, atunci nu simțim nici plăcere.

Acest lucru este similar cu o persoană care își tratează prietenul cu o masă bună, dar acesta nu are poftă de mâncare și, prin urmare, nu se poate bucura de masă, căci numai dorința pentru mâncare determină măsura plăcerii în a mânca. Din acest motiv, pentru ca toate creaturile să se bucure de darurile Sale, El a imprimat în creaturi o natură care întotdeauna vrea să primească plăcere.

Acest discernământ care există într-o persoană, și anume dorința de a primi plăcere, este întregul om pe care Creatorul l-a creat. Tot ce vorbim despre om este nimic mai mult decât dorința de a primi. S-a spus despre el că trebuie să se angajeze în Tora și Mițvot [porunci] și că în viitor va primi o plăcere veșnică. Aceasta înseamnă că dorința de a primi plăcere va fi răsplătită, la sfârșitul lucrării sale primind toată plăcerea pe care Creatorul o dă.

Dorința de primire a primit organe care să o servească și prin care să primească plăcere. Adică, să îi aducă plăcere. Acestea sunt mâinile, picioarele, vederea, auzul și așa mai departe. Toate acestea sunt servitori, adică toate servesc omului. Cu alte cuvinte, voința de a primi este privită ca stăpân și toate organele sunt servitorii ei. De asemenea, are un majordom, numit peste slujitorii săi, monitorizând și asigurându-se că toți acționează numai în scopul dorit de a aduce plăcere, căci acesata este dorința proprietarului, numită „voința de a primi”.

Dacă unul din slujitori va lipsi, va dispărea plăcerea asociată acelui slujitor. Astfel, dacă o persoană este surdă, nu se poate bucura de sunetul cântării. Dacă el este anosmic [lipsit de simțul mirosului], el nu se poate bucura de parfumul parfumurilor. Și dacă i- ar lipsi intelectul, care este numit peste toți slujitorii, ca și majordomul care supraveghează toți servitorii, întreaga afacere nu se va derula și ar putea provoca pierderi.

Este ca un proprietar de afaceri care are mulți angajați, dar un manager slab. În loc să profite, ar putea pierde. Dar proprietarul rămâne chiar și atunci când nu are nici un manager, ca și cum managerul este bolnav și nu poate conduce afacerea, dar proprietarul afacerii este încă în viață.

Așa și aici. Dacă o persoană nu are intelect, numit „slujitor”, dar proprietarul este prezent, ceea ce înseamnă că dorința de a primi plăcere nu este pierdută din cauza asta și aspirația de a se bucura rămâne – dar nu are capacitatea de a examina – atunci ar putea să vândă o mare plăcere în schimbul uneia mici. De exemplu, dacă acea persoană fără minte dorește ceva dulce și negustorul îi spune: „Dă-mi zece șekeli și îți dau dulceața”, dacă el este fără minte, ar putea să-i dea zece șekeli pentru dulceață, pentru că nu poate să evalueze prețul dulceții pe care o vrea.

În mod similar, ar putea face rău, să spargă uneltele și să își rupă hainele pentru că el crede că asta îi va oferi plăcere. Nu fiți surprinși că poate exista plăcere din a face rău. Se spune despre Aristotel, marele filosof, că a ars o casă mare și scumpă pentru că dorea să-i comemoreze numele, ceea ce înseamnă că numele lui să rămână pentru posteritate. El credea că, deoarece conacul era un lucru valoros, numele lui ar fi fost amintit pentru că toată lumea și-ar fi amintit conacul mare pe care Aristotel l-a ars.

Astfel, vedem că oamenii găsesc plăcere și în a strica. De asemenea, orice faptă pe care o persoană fără minte o face trebuie să-i dea plăcere și această plăcere îl obligă să facă unele lucruri, chiar dacă acestea sunt rele, deoarece nu poate cântări dacă merită să cauzeze un mare rău în schimbul unei mici plăceri.

Din toate cele de mai sus rezultă că esența omului este voința de a primi plăcere și nimic altceva. Adică, mintea nu este trupul omului, ci așa cum s-a spus mai sus.

În ceea ce privește munca

Voința de a primi, care este esența omului, este opusă față de Creator, și anume Creatorul este cel care dăruiește. Pentru a avea o echivalență a formei, ceea ce înseamnă că acțiunile omului vor fi de asemenea doar de a dărui – sau plăcerile pe care le va primi de la Creator nu vor fi întregi pentru că va avea rușine în ele, deoarece cel care primește un dar de la un altul este rușinat să se uite la fața acestuia și se simte prost după primirea plăcerii – din acest motiv ne-a fost dată Tora și Mițvot, prin care dobândim o nouă putere de a vrea să-L mulțumim pe Creator. În acel moment omul va fi capabil să primească toate plăcerile de la Creator fără nici o rușine pentru că nu va primi toate acele plăceri pentru că dorește să se bucure, ci pentru că face voia Creatorului acceptând plăcerea, ca scop al creației, care a fost ca toate creaturile să primească plăcere. Într-adevăr, întreaga lucrare se referă la atingerea acestui grad de dorință de a primi plăcere numai în scopul unei Mițva [poruncă / faptă bună].

Am repetat cuvintele pe care le-am spus verbal, astfel încât să ți le poți aminti, pentru că acestea sunt elementele de bază.

De la prietenul tău care îți dorește ție și familiei tale toate cele bune,

Baruch Șalom HaLevi Așlag