Importanţa Rugăciunii Celor Mulţi

0
1198
rabash

***

Importanţa Rugăciunii Celor Mulţi

Articolul Nr. 7, 1985-86

Este scris în Zohar, VaYişlach [şi Iacob a Trimis], (p13. Articol 45 în Comentariul Scării), “Vino şi vezi. Rabi Şimon a spus, ‘Rugăciunea celor mulţi se ridică înaintea Creatorului şi Creatorul se încoronează cu acea rugăciune deoarece se ridică în câteva moduri: Unul cere Hasadim [graţie], altul Gvurot [putere, bărbăţie], şi altul Rachamim [milă]. Este compusă din câteva părţi – partea dreaptă, partea stângă, şi partea mijlocie. Şi pentru că e compusă din câteva părţi şi moduri, devine o coroană și e pusă pe capul Celui Drept care există pentru totdeauna, adică Yesod, care împărtăşeşte toate salvările la Nukva, iar de la ea tuturor. Şi vino Şi vezi, Iacob constă din toate trei liniile, de aceea Creatorul a vrut rugăciunea lui, pentru că era în completă desăvârşire – a celor trei linii, precum rugăciunea celor mulți. De aceea este scris, “Atunci Iacob a fost foarte temător şi abătut’, din moment ce Creatorul a procedat în acest fel pentru el, aşa încât el să se poată ruga deoarece EL doreşte rugăciunea lui”.

Vedem în cuvintele din Zohar că interpretează o rugăciune a celor mulţi ca a unei singure persoane, spunând că Iacob e compus din toate cele trei linii. Dar în toate locurile unde scrie despre rugăciunea celor mulți, literalmente înseamnă că se roagă mai mulţi, așa cum înţelepţii noştri au spus (Brachot, p8a), “Rabi Yochanan a spus în numele lui Rabi Şimon Bar Yochai, ‘De ce este scris, ‘şi eu, rugăciunea mea este o dovadă de bunăvoință către Tine, O Doamne”. Când este dovadă de bunăvoinţă? Când mulţi se roagă”.

Aceasta înseamnă că mai mulţi se roagă literalmente împreună. De asemenea, ar trebui  să înțelegem ce se spune în Zohar, că “O coroană este așezată pe capul Celui Drept care trăiește etern”. Ce înseamnă că devine o coroană pe cap? O coroană înseamnă coroana regelui, precum coroana realității. Şi ce înseamnă că această coroană este facută din rugăciune? Ce ne face să înțelegem importanţa şi măreția unei rugăciuni? Deoarece el doreşte să ne reveleze importanţa rugăciunii, el ne spune, “coroana regelui este făcută din rugăciune”

Se spune că este numită Yesod şi că dă toată mântuirea Nukvei, şi de la ea tuturor oamenilor. Ar trebui să înţelegem de ce coroana este făcută special pe Yesod, din moment ce este ştiut că ne rugăm la Ein Sof, deci ce înseamnă că o rugăciune a celor mulţi devine o coroană special pe Yesod? Şi de asemenea de ce spune că Yesod împărtăşeşte Nukvei, şi de la Nukva către toţi oamenii?

Baal HaSulam a explicat chestiunea rugăciunii celor mulţi ca atunci când o persoană se roagă pentru cei mulţi; aceasta este numită “rugăciunea celor mulți”. Din acest motiv o rugăciune a celor mulți este numită “un timp de bunăvoinţă”.

Când o persoană se roagă pentru ea însăşi, ea a defăimat şi întreabă dacă rugăciunea sa merită cu adevărat acceptare. Dar când se roagă pentru toţi, devine irelevant să examinăm şi să vedem dacă merită ca rugăciunea sa să fie ascultată deoarece nu cere nimic pentru sine, ci doar pentru toţi ceilalţi.

Din acest motiv s-a spus că rugăciunea celor mulţi este numită “un timp de bunăvoinţă”, iar rugăciunea sa primeşte răspuns. Şi conform cu ce se spune în anumite locuri în Comentariul Sulam, rugăciunea celor mulţi se referă la Malchut, care este numită “adunarea lui Israel” sau “Sfânta Divinitate”. Este numită “a celor mulţi” pentru că ea conţine toate sufletele. Şi deoarece Divinitatea este în exil, noi întrebăm despre exilul Divinității, care este uneori numit “Divinitate în ţărână”, din moment ce toate acele nume ne indică conţinutul scopului creaţiei, care este de a face bine creaturilor Sale.

Este cunoscut că pentru ca EL să dezvăluie perfecțiunea faptelor Sale, a existat prima restricţie. Aceasta înseamnă că într-un loc unde este doar un Kli numit, “a primi pentru a primi”, generozitatea superioară va fi ascunsă de acel loc. Abundenţa vine doar într-un loc unde ţelul de a dărui este posibil. Şi deoarece prin natura sa omul este născut doar să primească, în acel loc pe care îl vede, receptorul sau,- numit “iubire de sine”- nu poate primi. În schimb el trebuie să facă totul pentru Divinitate, adică pentru Malchut, deoarece numai astfel Gloria Sa va apărea în Malchut. Aceasta pentru că doar când Creatorul poate apărea celor de jos, va fi vazută Gloria Sa. A fost scris că locul unde Şochen [locuitor] apare este numit Şchina [“de locuit”, dar de asemenea Şi “Divinitate”].

Aceasta este numită, “Fie ca numele Său să fie mărit şi sanctificat”, deoarece numele Creatorului, care este intitulat, “Binele care face bine”, apare în lume. Aceasta este aşa deoarece fiecare obţine scopul creaţiei numit, “să facă bine creaţiilor Sale”, deoarece acum este un Kli care este potrivit pentru primire, adică intenția de a dărui, numită Dvekut [adeziune] cu Creatorul.

 Reiese că, deoarece prin natură creaturile doresc doar să primească pentru a primi, şi deoarece ele nu pot munci pentru a dărui fără să îşi depăşească natura, ei determină ca Malchut să rămână în ţărână, adică ei nu pot vedea meritul ei. Aceasta înseamnă că ei nu pot vedea ce se poate primi dela Creatordeoarece totul este ascuns datorită restricţiei.

Oricum ar fi, avem nevoie de ceva auto-analiză. Adică, noi ar trebui să credem ceea ce înţelepţii noştri ne spun, că toate plăcerile obținute din satisfacţiile corporale sunt doar o lumânare mică în comparație cu plăcerile care există în spiritualitate. După cum este scris în Comentariul Sulam (“Introducere la cartea Zohar”, p 173), “Aceasta este semnificaţia spargerii vaselor care a precedat crearea lumii. Prin spargerea vaselor Kduşa  (sfinţenie) şi căderea lor în lumile separate BYA, scântei sfinte au căzut împreună cu ele în Klipot [coji], de unde au rezultat plăcerile şi iubirea de orice fel din domeniul Klipot, pe care le-a dat mai departe omului pentru primire şi încântare”.

 Aşadar înseamnă că majoritatea plăcerilor sunt în Kduşa, în timp ce noi vedem contrariul, că în corporalitate fiecare vede lucruri de care se poate bucura. Dar în munca grea în Torah şi Mițvot [poruncile], este imposibil să spui unei persoane să se angajeze în Torah şi Mițvot fără să îi promiţi o recompensă pentru munca sa. Aceasta pentru că persoana care se angajează în respectarea Mițvot, găseşte această muncă complet fadă, dar când îi este promisă o recompensă pe care o crede, poate lucra în Torah şi Mițvot pentru că va fi răsplătit.

 Nu acelaşi lucru se întâmplă când se angajează în lucruri corporale precum mâncatul, băutul, banii, onoarea, etc. o persoană nu întreabă, “De ce trebuie să am de a face cu aceste chestiuni lumeşti?”, din moment ce simte plăcere, nu îşi pune întrebări referitoare la scopul primirii plăcerii. Tot ce poate gândi în timp ce primeşte plăcerea este cum poate intensifica plăcerea în cantitate şi calitate. Doamne fereşte ca cineva să contemple chestiunea primirii plăcerii, adică să se întrebe, “De ce trebuie să primesc plăcere”?

Uneori, persoana primeşte plăcere de la ceva pentru care nu a plătit nimic. Deşi îi dă multă plăcere, întrebarea apare totuşi, “Care este scopul acestei plăceri”? De exemplu, o plăcere care nu costă niciun ban este plăcerea de a te odihni. Nu trebuie să cumperi această plăcere, pentru că o primeşti  gratis. Totuși, de multe ori o persoană se întreabă pe sine, “Ce am de câştigat bucurându-mă de acest repaus”?

 Dar când o persoană simte veritabilă încântare şi plăcere, scopul acestei încântări nu îl preocupă niciodată. şi dacă se întâmplă să contempleze scopul acestei plăceri de care se bucură acum, este un semn că plăcerea pe care o simte nu este o plăcere adevărată, deoarece el îi poate contempla scopul. Acesta este un semn că există o deficiență în acea plăcere, şi unde este o deficienţă, poate contempla un scop diferit de ceea ce el simte acum.

Din cele de mai sus, rezultă că majoritatea degustării şi plăcerii în viaţă sunt găsite în Torah şi Mițvot, deoarece aici este locul unde este depozitată lumina superioară. Este scris despre aceasta în Comentariul Sulam (“Introducere la Cartea Zohar, p242, “Viziunea Scării”, Paragraful 1), “Când cineva este recompensat cu ascultarea vocii cuvântului Său, cele 613 Mițvot devin Pekudin de la cuvântul Pikadon [depozit]. Aceasta este aşa deoarece sunt 613 Mițvot, şi în fiecare Mițva este depozitată o lumină de un grad unic, care corespunde unui organ unic din cele 613 organe şi tendoane ale sufletului şi corpului. Înseamnă că, în timp ce efectuează o Mițva cineva se extinde la organul corespunzător sufletului și corpului său la gradul luminii care aparține acelui organ şi tendon. Aceasta este considerată Panim [faţă-anterior] Mițvot”.

Urmează că prin respectarea Torah și Mițvot, scopul creaţiei – să facă bine creațiilor Sale- devine revelat. Totuşi, el spune în Comentariul Sulam că aceasta vine în mod special după ce persoana este recompensată prin păstrarea Torei și Mițvot sub forma “Ascultând vocea cuvântului Său”. Dar când păstrează Torah şi Mițvot sub forma “care împlinește cuvântul Său”, înainte ca ei să fie recompensaţi cu ascultarea, Mițvot sunt numite Eitin [informații/sfaturi], şi ei sunt priviţi ca Achor [spate/posterior]. Înseamnă că lumina superioară care aparţine acelei Mițva încă nu străluceşte în ei, dar sunt privite ca sfaturi prin care să ajungă la lumina Panim, care aparţine acelei Mițva.

Şi toată munca şi încleştarea de care cineva are nevoie pentru a-şi depăşi dorinţa şi gândul care îl împiedică să meargă pe calea adevărului, se aplică doar când el este în Achoraim [spate], sub forma “care împlineşte cuvântul Său”. Asta pentru că în acea stare, el încă nu poate simți lumina superioară care este îmbrăcată în Torah şi Mițvot. De aceea, el face orice pentru că el crede că este un mare privilegiu de a fi recompensat cu angajarea în Torah şi Mițvot, chiar şi atunci când nu îi simte importanţa, dar face totul cu credinţa deasupra raţiunii, deoarece acesta este scopul omului – să atingă Dvekut cu Creatorul – şi face orice ca să îl atingă. Ca urmare, el observă totul şi face eforturi mari, tot ceea ce îi stă în putere, iar singura sa intenţie este să dobândească întregul.

Şi el vede că după toate eforturile şi căutarile când el doreşte să depăşească piedicile care stau în calea sa, el încă stă pe dinafară, deoarece Dvekut înseamnă echivalenţă de formă, iar el încă nu s-a mutat un pas de la dragostea de sine care este un act opus Dvekut-ului cu Creatorul. În acea stare, el merge să se roage Creatorului să îl lumineze astfel încât să poată ridica Divinitatea din ţărână. Aceasta înseamnă că regatul cerului – aşa cum apare omului atunci când vrea să lucreze doar pentru aceasta, să dezvăluie gloria cerului în lume – are gust de ţărână în acea stare. Iar el vede că toţi sunt ca el, nerespectuoşi  faţă de gloria cerului pentru că nu îi pot aprecia importanţa. Aceasta este numită “rugăciunea celor mulți” adică el se roagă pentru colectiv.

 Două discernăminte trebuie făcute: 1) Malchut este numită “mulţi” deoarece ea conţine toate sufletele. 2) Rugăciunea celor mulţi, atunci când se roagă pentru colectiv, înseamnă că, colectivul va fi recompensat cu importanţa Torah şi Mițvot, că ei vor fi recompensaţi cu 613 depuneri în care lumina superioară străluceşte în fiecare Mițva.

Urmează că la sfârşit, cele două discernăminte ale “celor mulţi” devin unul. Aceasta înseamnă că el se roagă să fie recompensat colectivul, să fie văzută măreţia şi importanța Malchut – care poartă numele de “mulţi” – lucru care are loc când fiecare este recompensat cu vasele dăruirii. Atunci, cele 613 Mițvot vor fi revelate, precum “Ascultând vocea cuvântului Său”, când cele 613 Mițvot se numesc 613 depuneri.

Cele menţionate mai sus înseamnă că rugăciunea celor mulţi nu este respinsă când cineva se roagă pentru colectiv. Colectivul este numit “întregul Israel”, şi tot colectivul este numit “Sfânta Divinitate”. Şi din moment ce colectivul cuprinde câteva discernăminte, Zoharul ne spune că motivul pentru care rugăciunea celor mulți este acceptată este pentru că există întregime. Scrie, “şi Creatorul se încoronează cu rugăciunea deoarece se ridică în câteva feluri, deoarece cineva cere Hasadim, altcineva Gvurot, iar altul Rachamim”.

Ar trebui să înțelegem de ce o rugăciune trebuie să conţină toate acestea. Regula este că toate discernămintele pe care le înțelegem în spiritualitate sunt revelații care ar trebui dezvăluite cu scopul corecţiei celor inferiori. Urmează că, chestiunea celor trei linii despre care vorbim – acea perfecţiune înseamnă că cele trei linii sunt revelate acolo – înseamnă că Creatorul doreşte să dea celor inferiori abundenţă aşa încât ei să le folosească şi să nu fie nici un defect acolo. Este altfel decât a fost în lumea Nekudim unde a existat spargerea vaselor deoarece nu a existat o corecție a celor trei linii, după cum spune sfântul Ari.

Cu alte cuvinte, când cel superior dăruieşte ceva abundenţă celui inferior, doreşte ca abundenţa pe care cel inferior o primeşte să îi folosească. Dar dacă Kli-ul unde abundența ar trebui să meargă este imperfect, toată generozitatea va merge la cei exteriori. Aceasta este problema cu spargerea vaselor – bunătatea a ieşit afară din Kduşa [sfinţenie]. Din această cauză abundenţa nu se revarsă asupra celor inferiori, şi se consideră că rugăciunea nu a fost acceptată.

Şi aici intervine problema corecţiei liniilor în colectiv. Înseamnă că cei mulţi care sunt Malchut, sunt colectivul. Cu alte cuvinte, există o corecţie numită “trei linii,” prin care abundența rămâne în Kduşa şi nu merge la cei exteriori. De aceea, o asemenea rugăciune poate fi acceptată, adică îi poate fi dată abundenţa.

Zohar interpretează aceasta, “Deoarece Iacob era compus din trei linii”, din moment ce Iacob este numit “linia mijlocie”, care include linia de stânga şi linia de dreapta. De aceea Creatorul a vrut rugăciunea lui, deoarece el este în completă desăvârşire, conţinând toate trei liniile, precum rugăciunea celor mulţi. Cu alte cuvinte nu sunt întârzieri de partea Creatorului în împărţirea abundenţei dedesubt, deoarece voinţa Sa este să beneficieze creaţiile Sale. Totuşi, este ca şi cum El ar aştepta ca vasele de primire să fie potrivite pentru primire.

De aceea, când există un Kli potrivit din partea celui inferior– adică rugăciunea este Kli-ul care este potrivit pentru primire- trebuie să îndeplinească, condiţia ca abundenţa să nu fie pierdută, adică abundenţa nu va merge la cei exteriori, la Klipot. Din acest motiv este o corecție în Kli al Malchut că ar trebui să transfere bunătatea celor inferiori, iar această corecţie se numeşte “corecţia liniilor”.

 Acum vom explica restul cuvintelor din Zohar, despre care ne-am întrebat ce înseamnă. Este scris, “şi deoarece este compus din câteva părţi şi moduri, devine o coroană şi este pusă pe capul Celui Drept care trăieşte etern, adică Yesod care dă o parte din toate salvările către Nukva, iar de la ea întregului public”.

Am întrebat, “Dar nu ne rugăm către Ein Sof”? De aceea, ce înseamnă că rugăciunea celor mulți devine o coroană în mod special peste Yesod? Chestiunea este că ordinea împărtășirii bunătăţii care vine la Malchut este numită Yesod. Aceasta înseamnă că primele nouă Sfirot dau esenţa lor către Yesod, iar el este numit “tot”.

Înseamnă că noi mereu vorbim din perspectiva dăruitorului şi a primitorului bunătăţii care este numită Malchut. Astfel, deoarece Emanatorul doreşte să dăruiască şi aşteaptă ca cei inferiori să dea Kelim (vasele) potrivite pentru recepţia abundenţei, când se ridică rugăciunile – când rugăciunile sunt aranjate într-un asemenea fel care este potrivit pentru acceptare- ele se numesc “Kli pentru primirea abundenţei”. Urmează că Kli-ul se ridică la cel care dăruieşte, şi deoarece dăruitorul comun este Yesod, se consideră că rugăciunea se ridică la Yesod.

Prin urmare se respectă regula, “Actul de jos trezește actul de sus”. Înseamnă că la trezirea lor, cei inferiori, care doresc să se apropie de Creator şi să fie recompensaţi cu Dvekut cu Creatorul, cer ajutorul acestuia. Este precum au spus înţelepţii noştri, “Cel care vine să fie purificat este ajutat” (Zohar, Noe, p23, şi în Comentariul Sulam, Paragraf 63). Dacă o persoană vine să se purifice, este ajutată cu un suflet sfânt şi este purificată, sanctificată, şi este numită “sfântă”.

De aceea vedem că atunci când un om doreşte să îşi îmbunătăţească acțiunile, el provoacă deasupra un Zivug, prin care abundenţa este revărsată dedesubt. Aceasta se numeşte a ridica MAN, adică a cauza o deficiență deasupra. Dar ar trebui să înţelegem cum trebuie să spunem că cei inferiori provoacă o deficiență deasupra. Şi ar trebui de asemenea să ştim înţelesul “deficienței”. Este ştiut că un Kli este numit “o deficiență” adică dacă este o deficienţă, există loc pentru umplere să intre acolo şi să umple deficienţa.

Nu există întârzieri în dăruire din partea Emanatorului, pentru că dorinţa Sa este să facă bine. Motivul pentru care noi vedem că există o ascundere a luminii este pentru că cei inferiori nu au Kelim pentru a primi abundenţa. De aceea, când cel inferior vrea să se purifice dar îi lipseşte puterea, el cere Creatorului să îl ajute. Apoi această deficienţă se ridică, aşa încât cel superior are un Kli pentru a-i da abundența, şi aceasta se numeşte a ridica MAN.

Înseamnă că, atunci când rugăciunea, care este o deficienţă – ceea ce cel inferior caută pentru ca deficienţa sa să fie satisfăcută- se ridică la dăruitor, şi dăruitorul se numeşte Yesod, care dăruieşte peste adunarea lui Israel, numită Malchut – devine o coroană pe capul Său. Este aşa pentru că o coroană înseamnă Keter [coroană], adică, coroana Regelui, importanţa regelui. Aceasta înseamnă că acolo unde este dezvăluirea luminii Sale, toţi recunosc importanţa Creatorului.

Cu toate acestea, pe parcursul ascunderii feţei, Divinitatea – locul unde apare Regele- este numită “exil” şi “ţărână”. Asta pentru că nici un gust nu este perceput în spiritualitate, iar Torah şi Mițvot par să aibă gust de praf pentru ei. Şi toate deoarece cei inferiori nu au Kelim pentru a primi abundenţa. Şi din această cauză, gloria Sa este profanată printre naŢiuni,  adică înainte ca o persoană să fie recompensată cu discernământul de a fi evreu, ea este similară naţiunilor, după cum este ştiut că fiecare persoană este o lume mică şi este compusă atât din 70 de naţiuni cât şi din Israel.

Dar atunci pe parcursul ascunderii, când bunătatea superioară nu poate apărea celor inferiori deoarece ei nu posedă Kelim adecvate, orice iluminare li s-ar da, ea se duce la Klipot. Din această cauză, abundenţa superioară trebuie să fie ascunsă de ei. Aceasta se numeşte, “Coroana a căzut de pe capul nostru” adică importanţa Creatorului este profanată.

Dar când o persoană vine să se purifice, când doreşte ca, Creatorul să o aducă mai aproape şi să îi dea vas de dăruire prin care să fie recompensată cu Dvekut, toata bunătatea superioară care va fi revelată, va fi pentru a dărui. Cu alte cuvinte, ea doreşte să i se dea putere de sus pentru a avea abilitatea să fie mereu în Kduşa, care este Dvekut.

Apoi o coroană este facută din rugăciunea sa, coroana Regelui, din moment ce apoi este recunoscută importanţa Regelui. Şi acesta este înţelesul a ceea ce spune Zoharul, că rugăciunea “Devine o coroană şi este plasată pe capul Celui Drept care trăiește pentru totdeauna, adică Yesod, care împarte toate salvările Nukvei, şi de la ea întregului public”. Este aşa deoarece prin rugăciune, abundenţa superioară este dată celor inferiori, în timp ce încântarea şi plăcerea sunt revelate. Aceasta este numită “o coroană”, coroana Regelui, importanţa Regelui.

Previous articleScopul Societății – 2
Next articleIeși din ţara ta
Mirela S.
Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala. "Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”. … Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."