CAPITOLUL PATRU

0
475

După Timțum și Masach (ecranul) care a fost plasat pe voința de a primi, a fost descalificat de la a fi un Kli pentru primire și a plecat din sistemul Kdușa (Sfințeniei). În locul său, Ohr Hozer (Lumina Reflectată) servește drept vas de primire, iar Kli a voinței de a primi a fost dat sistemului impur.

16) După Timțum și Masach a fost plasat pe acel Kli numit „voință de a primi”, acesta a fost anulat și a plecat din sistemul pur, iar Ohr Hozer a devenit vasul de primire în locul său.

Aflați că aceasta este întreaga diferență între ABYA pură și ABYA impură. Vasele de primire ale ABYA pură sunt de la Ohr Hozer, care este corectată în echivalență de formă cu Ein Sof, în timp ce ABYA impură folosește voința de a primi care a fost restrânsă, care este forma opusă Ein Sof. Asta o face separată și tăiată de „Viața vieților”, și anume Ein Sof.

Omenirea se hrănește cu rămășițele Klipot (cochiliilor) și, prin urmare, folosește voința de a primi așa cum o face.

17) Acum puteți înțelege rădăcina corupției, care a fost prompt încorporată în Gândul creației, care este de a încânta creaturile. După coborârea în cascadă a celor cinci lumi generale, Adam Kadmon și ABYA, Klipot au apărut și în cele patru lumi ABYA impure, ca și în „Unul înaintea ceiluilalt Dumnezeu i-a făcut”.

În această stare, corpul tulburat este pus înaintea noastră, despre care este scris: „Inima omului este rea din tinerețea lui”. Acest lucru se datorează faptului că toată susținerea sa din tinerețe vine din rămășițele Klipot. Esența Klipot și a impurității este forma lor de a dori doar să primească. Ele nu au nimic din voința de a dărui.

Prin aceasta, craturile sunt opuse Lui, căci El nu are nevoie să primească nimic și tot ceea ce El dorește este să dăruiască și să încânte. Din acest motiv, Klipot sunt numite „morți”, deoarece opusul lor este forma din Viața Vieților îndepărtată de la El și nu au nimic din Abundența Lui.

Prin urmare, și corpul, care se hrănește cu rămășițele Klipot, este de asemenea despărțit de viață și este umplut cu murdărie. Și toate acestea se datorează voinței de a primi și de a nu  dărui imprimată în el. Această dorință este întotdeauna deschisă să primească întreaga lume în stomac. Astfel, „cei răi sunt numiți ’morți’ în timpul vieții lor”, deoarece disparitatea lor fundamentală de formă de la rădăcină, unde nu au nimic de formă de dăruire, îi îndepărtează de El și devin literalmente morți.

Deși se pare că și răul are forma de dăruire atunci când dă ceva sub formă de caritate etc., s-a spus despre asta în Zohar: „Orice bunăvoință pe care ei o fac, o fac în primul rând pentru ei înșiși și pentru propria lor glorie”. Dar cei drepți, care păstrează Tora și Mițvot pentru a nu fi răsplătiți, ci pentru a mulțumi pe Creatorul lor, purificându-și astfel trupurile și inversând vasele lor de primire sub formă de dăruire.

Aceasta îi face să fie aderenți cu El, pentru că forma lor este identică cu cea a Creatorului lor, fără nici o diferență de formă. Înțelepții noștri au spus despre versetul „Spune Sionului: ’Tu ești poporul Meu’”, adică tu ești cu Mine în parteneriat. Aceasta înseamnă că cei neprihăniți sunt parteneri cu Creatorul, de când El a început Crearea și cei drepți o termină prin transformarea vaselor de primire în dăruire.

Toată realitatea este conținută în Ein Sof și extinde existența din existență. Numai voința de a primi este nouă și extinde existența din absență.

18) Cunoașteți că inițierea pe care Creatorul a început-o în această Creație, ceea ce a scos existența din absență, se aplică doar formei dorinței de a se bucura, imprimată în fiecare creatură. Nimic altceva nu a fost generat în Creație și acesta este sensul pentru „Eu întocmesc lumina şi fac întunericul”. Ramban interpretează cuvântul „Creator”, ca o indicație a reînnoirii, adică ceva ce nu mai exista înainte.

Vedeți că nu spune „creez Lumina”, deoarece nu există nicio inovație în ea, ca în existența din absență. Acest lucru se datorează faptului că Lumina și tot ce există în Lumină, toate senzațiile plăcute și concepțiile din lume, extind existența de la existență. Aceasta înseamnă că ele sunt deja conținute în El și, prin urmare, nu sunt o inovație. Acesta este motivul pentru care este scris, „întocmește lumina”, indicând că nu există inovații sau creații în El.

Cu toate acestea, se spune despre întuneric, care conține fiecare senzație și concepție neplăcută, „și fac întunericul”. Asta pentru că El a inventat literal existența din absență. Cu alte cuvinte, ea nu exista în realitatea Lui, ci a fost generată acum. Rădăcina tuturor este forma „dorinței de a se bucura”, inclusă în Luminile Lui, care se extind de la El.

La început, este doar mai întunecată decât Lumina Superioară și prin urmare, este numită „întuneric”, în comparație cu Lumina. În cele din urmă, Klipot, Sitra Achra și cei răi atârnă în jos și izvorăsc din cauza ei, care sunt complet tăiate de la rădăcina vieții prin ea, după cum este scris: „și Picioarele ei coboară la moarte”. „Picioarele ei” Indică sfârșitul a ceva. Și spune că, în cele din urmă, moartea coboară la picioarele lui Malchut – dorința de a se bucura, găsită în expansiunea Luminii Lui – către Sitra Achra și către cei care se hrănesc din ea și o urmează.

Pentru că suntem ramuri care se extind de la Ein Sof, lucrurile care sunt în rădăcina noastră sunt plăcute pentru noi, iar cele care nu sunt în rădăcina noastră sunt împovărătoare și dureroase pentru noi.

19) Ne putem întreba: „Deoarece această disparitate de formă a voinței de a primi trebuie să se afle în creaturi, cum altfel s-ar extinde de la El și să treacă de la a fi Creator la a fi creaturi?” Acest lucru este posibil numai prin mai sus menționata disparitate a formei.

În plus, această formă a voinței de a se bucura este esența primară a Creației, axa Gîndirii Creației. Este, de asemenea, măsura plăcerii și încântării, pentru care se numește „un loc”.

Astfel, cum putem spune despre asta că se numește „întuneric” și se extinde la Behina (discernământul) morții, deoarece creează separarea și întreruperea de la Viața Vieților în primitorii cei mai de jos? De asemenea, trebuie să înțelegem ce este marea îngrijorare care vine la primitori din cauza disparității formei  față de Esența Sa și de ce e mare furie.

Pentru a explica, trebuie să cunoaștem mai întâi originea tuturor plăcerilor și suferințelor simțite în lumea noastră. Se știe că natura fiecărei ramuri este egală cu rădăcina ei. Prin urmare, orice comportament în rădăcină este dorit și iubit și râvnit de ramură, precum și orice materie care nu este în rădăcină, ramura se îndepărtează de ea, nu o tolerează și o urăște.

Aceasta este o lege care nu poate fi distrusă între fiecare ramură și rădăcina ei. Pentru că El este rădăcina tuturor creațiilor Sale, tot ceea ce este în El și care se extinde direct de la El este plăcut și încântător pentru noi, căci natura noastră este aproape de rădăcina noastră. De asemenea, tot ceea ce nu este în El și nu se extinde direct de la El, ci este mai degrabă opus creării însăși, va fi împotriva naturii noastre și va fi greu pentru noi să tolerăm.

De exemplu, ne place să ne odihnim și urăm vehement mișcarea, până la punctul în care nu facem nici măcar o singură mișcare dacă nu găsim la sfârșit odihnă. Acest lucru se datorează faptului că rădăcina noastră este nemișcată și odihnitoare; nu există nici o mișcare în El. Din acest motiv, este împotriva naturii noastre și este urâtă de noi.

În mod similar, noi iubim înțelepciunea, puterea, bogăția și toate virtuțile, deoarece sunt incluse în El, care este rădăcina noastră. Urâm opusul lor, cum ar fi nebunia, slăbiciunea, sărăcia, ignoranța și așa mai departe, deoarece ele nu sunt deloc în rădăcina noastră, ceea ce le fac detestabile, dezgustătoare și intolerabile pentru noi.

Ar trebui să examinăm cum poate exista vreo extindere care nu vine direct de la El, ci este opusă Creației în sine? Este ca un om bogat care l-a chemat pe un sărac, l-a hrănit și i-a dat băuturi, argint și aur în fiecare zi, iar în fiecare zi mai mult decât cu o zi înainte.

Rețineți că acest om gustă două arome distincte în marile daruri ale bogatului: pe de o parte, el a gustat plăcere incomensurabilă datorată multitudinii de daruri. Pe de altă parte, este greu pentru el să tolereze plenitudinea beneficiilor și este rușinat să o primească. Acest lucru îi provoacă iritare datorită mulțimii de daruri care îl copleșesc de fiecare dată.

Este cert că plăcerea lui de la daruri se extinde direct de binefăcătorul bogat, dar iritarea pe care o simte în daruri nu vine de la binefăcătorul bogat, ci din însăși esența primitorului – rușinea trezită în el din cauza primirii darului gratuit. Adevărul este că și acest lucru vine de la omul bogat, desigur, dar indirect.

Pentru că voința de a primi nu este în rădăcina noastră, noi simțim rușine și intoleranță în ea. Înțelepții noștri au scris că pentru a corecta acest lucru, El a „pregătit” pentru noi să lucrăm în Tora și Mițvot în această lume, ca să inversăm voința de a primi într-o voință de a dărui.

20) Învățăm că toate formele care se extind către noi indirect de la El reprezintă o dificultate pentru răbdarea noastră și sunt împotriva naturii noastre. Prin aceasta, veți vedea că noua formă care a fost făcută în primitor, și anume dorința de a se bucura, nu este în nici un caz inferioară sau deficientă față de El. Mai mult, aceasta este axa primară a creației Sale. Fără ea, nu ar exista nicio creație aici. Cu toate acestea, primitorul, care este purtătorul acestei forme, simte intoleranța datorată „sinelui” său, deoarece această formă nu există în Rădăcinile sale.

Acum putem înțelege răspunsul înțelepților noștri că această lume a fost creată pentru că „cel care mănâncă ceea ce nu este al lui, se teme să se uite la fața acestuia”. Ei s-au referit la discrepanța dintre forma dorinței de a se bucura, în suflete, pentru că „celui care mănâncă ceea ce nu este al lui, îi este teamă să se uite la fața acestuia”.

Astfel, orice destinatar al unui dar este rușinat atunci când îl primește, datorită disparității formei de la rădăcină, deoarece rădăcina nu conține această formă de primire. Pentru a corecta acest lucru, El a creat această lume, unde sufletul vine și îmbracă un trup. Și prin practica din Tora și Mițvot pentru a aduce mulțumire Creatorului său, vasele de primire ale sufletului se transformă în vase de dăruire.

Astfel, pentru ea însăși, creatura nu dorea abundența deosebită, totuși ea primește abundența pentru a aduce mulțumiri Creatorului ei, care dorește ca sufletele să se bucure de abundența Lui. Pentru că ea este curățată de voința de a primi pentru ea însăși, nu îi mai este frică să se uite la fața Lui și astfel dezvăluie perfecțiunea completă a creaturii. Iar nevoia și necesitatea de a rămâne în toată lumea, cu marea forță de a transforma forma de primire în formă de dăruire, poate fi concepută numai în această lume.

Cei răi sunt distruși de două ori și cei drepți moștenesc îndoit.

21) Vino și vezi că cei răi sunt distruși de două ori, pentru că ei țin ambele capete ale frânghiei. Această lume este creată cu o dorință și goliciune de întreaga abundență bună și pentru a dobândi bunuri avem nevoie de mișcare.

Cu toate acestea, se știe că profunzimea mișcării îl provoacă pe om, pentru că este o extensie indirectă din Esența Sa. Cu toate acestea, este, de asemenea, imposibil să rămână lipsit de bunuri și bine, pentru că și asta este în contradicție cu rădăcina, deoarece rădăcina este umplută abundent. Prin urmare, alegem chinul mișcării pentru a dobândi împlinirea posesiunilor.

Totuși, pentru că toate bunurile lor sunt singure și „cel care are o sută vrea două sute”, unul dintre aceștia moare în cele din urmă cu mai puțin decât „jumătate din dorința sa”. În cele din urmă suferă din ambele părți: de durere de mișcare crescută și de durerea deficienței posesiunilor, jumătate din ceea ce îi lipsește.

Dar cei neprihăniți moștenesc îndoit în țara lor. Cu alte cuvinte, odată ce își vor întoarce voința de a primi într-o voință de a dărui, și ceea ce primesc este pentru a da, atunci ei moștenesc de două ori. Nu numai că ei ating perfecțiunea plăcerilor și posesiunilor diverse, ci și dobândesc echivalența formei cu Creatorul lor. Astfel, ei vin la adevărata Dvekut (adeziune) si se află în repaus, de vreme ce abundența vine de la sine, fără nici o mișcare sau efort.

Histaklut Pnimit -TES Partea 1