87. Șekelii de șabat

0
967
shamati

***

Am auzit în 26 Adar, 7 Martie 1948

De Șabat Șkalim (numele unei fragment săptămânal), atunci când începe Kiduș … spuse el,  “Era un obicei printre Admorim (rabini, capii congregațiilor) în Polonia, ca toți oamenii bogați să vină la rabinii lor de Șabat Șkalim, pentru a primi de la ei Șkalim (șekeli, monede)”.

Și a mai spus că aceasta sugerează că Amalek nu poate fi anulat fără șekeli. Deoarece înainte ca persoana să primească șekelii, încă nu exista Klipa (coaja) lui Amalek. Mai exact, atunci când este primit șekelul, marea Klipa numită “Amalek” sosește, și începe munca de anulare a lui Amalek. Cu toate acestea, mai înainte nu era nimic de anulat.

Iar mai apoi a adăugat explicația următoare, despre comentariul făcut de Cuvântătorul din Kuzniț despre ceea ce se spune în rugăciunea de încheiere: “Tu ai separat omul de la început și Tu ai să accepți ca el să stea drept în fața Ta”. Cuvântătorul a întrebat despre aceasta: “cum este posibil să stea drept fără un Roș (cap, dar și început)? Înseamnă că el a separat Roș de om, și cum poate să fie una ca asta?”. Explicația este, “Când tu iei totalitatea copiilor lui Israel”, prin care noi extindem discenământul de Roș. Dacă noi dăm jumătatea de șekel, prin aceasta suntem răsplătiți cu Roș.

Iar mai târziu a întrebat … “De ce pregătește pentru Kiduș mai multă băutură decât mâncare? Aceasta nu este ordinea corectă, deoarece ordinea ar trebui să fie să se mănânce mai mult decât să se bea, căci băutura vine doar să completeze mâncarea, în modul ‘Și tu ai să mănânci și ai să fii satisfăcut, și binecuvântezi’. Totuși, nu este astfel atunci când băutura este mai multă decât mâncarea”. Și interpretarea lui a fost că mâncatul implică Hasadim (milostenie) și băutul implică Hochma (înțelepciune).

Mai departe a spus, că șabatul anterior lunii lui Adar conține întreaga lună Adar. Prin urmare, “când începe Adar, este multă bucurie”. Și a mai zis că este o deosebire între șabat și o zi bună. Șabat se numește “iubire”, iar o zi bună este numită “bucurie”. Diferența dintre bucurie și iubire este că iubirea este esență iar bucuria este doar un rezultat născut dintr-o cauză oarecare. Cauza este esența iar rezultatul este doar progenitura esenței. Ca atare, Șabatul este numit “iubire și bunăvoință”, și o zi bună este numită “bucurie și veselie”.

El a mai explicat despre ceea ce a răspuns Rabi Yochanan Ben Zakai soției sale, că eu am fost ca un ministru înaintea Regelui și el, Rabi Hanina Ben Dosa, ca un sclav înaintea Regelui; de aceea el putea să se roage. S-ar părea că ar fi trebuit să fie invers – că ministrul ar fi avut mai multă putere să-și comunice opinia către Rege, și nu sclavul.

Cu toate acestea, un “ministru” este acela care a fost deja răsplătit cu Providența privată. În această stare el nu mai are loc de rugăciune, căci totul este bine. Dar un sclav este acela care se află la nivelul răsplatei și pedepsei, iar acolo el are loc să se roage pentru că vede că mai are multe de corectat.

Apoi a adăugat o explicație dintr-un articol prezentat (Baba Meția 85a). Este scris acolo că o vacă era dusă la tăiere. S-a dus, și-a pus capul în poala rabinului, și a plâns. El i-a spus, “Du-te, pentru asta ai fost făcută”. Ei spun, “Din moment ce nu compătimește, suferința va veni peste el”.

“Pentru asta ai fost făcută” înseamnă Providența privată, că nu mai este nimic de adăugat sau de scos, căci acolo chiar și suferințele sunt considerate merite. De aceea a atras el suferințe asupra lui.

Iar Ghemara spune că el a scăpat de suferință printr-o faptă, spunând, “și mila Lui este peste toate lucrările Sale”. Într-o zi, menajera rabinului mătura casa. Acolo erau niște șoareci tineri iar ea îi mătura afară. El i-a spus, “Lasă-i în pace!”, este scris, “și mila Lui este peste toate lucrările Sale”. Pentru că a inteles, că o rugăciune, chiar și ea rămâne în eternitate, acum el are loc pentru rugăciune. De aceea suferințele au plecat de la el.

La sfârșitul Șabatului, el a spus o interpretare despre ce a spus Sfântul Zohar despre versetul, “Căci Domnul l-a ales pe Iacob El Însuși”. Cine a ales pe cine? Iar Sfântul Zohar răspunde, “Domnul l-a ales pe Iacob” (Bereșit, 161b). Și el a spus că întrebarea Sfântului Zohar este dacă l-a ales Creatorul pe Iacob. Drept urmare Iacob nu a făcut nimic, ci totul a fost sub Providență privată. Și dacă Iacob a ales înseamnă că Iacob este cel care înfăptuiește, adică este o chestiune de răsplată și pedeapsă.

Iar el a răspuns, că persoana trebuie să înceapă pe calea răsplatei și pedepsei. Când completează faza răsplatei și pedepsei, el este recompensat prin a vedea că totul este sub Providență privată, că “El singur face și va face toate faptele”. Cu toate acestea, înainte ca persoana să-și completeze munca în răsplată și pedeapsă, este imposibil să înțeleagă Providența privată.

Și într-o duminică noaptea, după lecție el a explicat chestiunea șireteniei lui Iacob, căci este scris despre Iacob, “Fratele tău a venit cu viclenie”. În mod sigur nu este vorba aici despre minciună. Altfel textul nu ar fi spus despre Iacob, patriarhul “ales”, că este un mincinos.

Mai degrabă, viclenia înseamnă că o persoană face un act de înțelepciune fără a avea intenția de înțelepciune, ci pentru a obține un beneficiu oarecare, de care are nevoie, și vede că nu îl poate obține direct, el face un act de înțelepciune, pentru a obține lucrul dorit. Aceasta se numește “înțelepciune”.

Acesta este înțelesul versului, “să fii viclean cu rațiune”, însemnând ‘înțelepciune prin rațiune’. Adică înțelepciunea pe care vrea să o obțină nu este de dragul înțelepciunii, ci pentru altceva, ceva care îl forțează să extindă înțelepciunea. Cu alte cuvinte, el trebuie să extindă pentru a complementa Hasadim.

Aceasta este deoarece înainte ca Hasadim să obțină Hochma, ei sunt revelați ca fiind Katnut (micime). Totuși, după aceea, când el extinde Hochma, dar încă preferă Hasadim față de Hochma, se pare că Hasadim sunt mai importanti decât Hochma. Aceasta se numește Gar de Bina, ceea ce înseamnă că persoana folosește Hasadim datorită unei alegeri.

Acesta este înțelesul lui Hochma prin Daat, că Hochma apare sub formă de Vak în YEȘSUT. Iar în AVI, Hochma apare prin îmbunătățirea Hasadim și rămânerea în Hasadim. Cu toate acestea, deși Bina este considerată “desfătare în milă”, partea sa de Hasadim nu este evidentă din cauza lui Țimțum Bet, în care nu există Hochma. Dar, în Gadlut (maturitate), când vine Hochma, ea folosește Hasadim datorită  alegerii.

Previous article88. Întrega muncă se află doar acolo unde există două căi
Next article86. Și ei au construit orașe sărace
Mirela S.
Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala. "Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”. … Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."