57. Îl va aduce pe el ca pe o ofrandă arsă în fața voinței Lui

0
956
shamati

***

Am auzit în 1 Ytro – 5 Februarie 1944

Despre versetul, “îl va aduce pe el ca pe o ofrandă arsă în fața voinței Lui” au spus: “Cum așa? El este constrâns până când spune ‘Vreau!’”. Trebuie să înțelegem de asemenea de ce ne rugăm “Să fie o dorință”, de vreme ce, ‘cu cât vițelul vrea să manânce, cu atât vaca vrea să-l alăpteze’, așa încât de ce avem nevoie să ne rugăm “Să fie o dorință Deasupra”?

Este știut că pentru a atrage Abundența Superioară, persoana trebuie mai întâi să primească o deșteptare de jos. Trebuie să înțelegem de ce avem nevoie de o deșteptare de jos. Din cauză că ne rugăm să fie o voință Superioară. Asta înseamnă că trebuie să deșteptăm o dorință Superioară de satisfacere a nevoilor de jos.

Nu este de ajuns să avem o dorință, trebuie să existe, de asemenea, și bunăvoință din partea Donatorului. Chiar dacă există o dorință generală de a face bine creaturilor Sale, El așteaptă totuși, ca dorința noastră să deștepte dorința Lui.

Cu alte cuvinte, dacă suntem incapabili să trezim dorința Lui, acesta este un semn că dorința pornită dinspre primitor este încă incompletă. Prin urmare, exact prin rugăciune facem să se manifeste o voință Superioară, dorința noastră devine una autentică, un Kli (vas) potrivit pentru a primi abundența.

În același timp trebuie să spunem că tot ceea ce facem, atât rău cât și bun, totul este acordat de Superior (acesta fiind înțelesul Providenței Personale), și Creatorul face totul. Cu toate acestea, în același timp noi trebuie să regretăm faptele rele, chiar dacă și ele sunt acordate tot de Superior.

Mintea ne silește să nu regretăm, ci să justificăm raționamentul, că merităm faptele rele. Cu toate astea, este exact invers; noi trebuie să regretăm că nu ne este permis să facem fapte bune, ceea ce este, în mod sigur, rezultatul unei pedepse, însemnând că suntem nedemni să servim Regele.

Dacă totul este condus, cum putem spune că suntem nedemni, căci dedesubt nu există acțiune independentă? Din acest motiv ni se trimit gânduri rele și dorințe care ne depărtează de la lucrul pentru Dumnezeu, și anume că nu suntem demni să Îl servim. De aceea există o rugăciune care apare acum, că există un loc de corectat, pentru a fi demni și capabili să primim lucrul pentru Rege.

Acum putem înțelege de ce există o rugăciune pentru orice problemă. Această problemă trebuia să vină ca o pedeapsă, iar pedepsele trebuie să fie corecții, căci există o regulă că pedeapsa este o corecție. Atunci, de ce ne rugăm către Creator să ne retragă corecțiile?

Înțelepții noștri spun despre versetul “atunci fratele tău s-ar cuveni să fie dezonorat în fața ochilor tăi”, căci cel lovit este chiar fratele tău. Noi trebuie să știm că rugăciunea corectează persoana, chiar mai mult decât pedeapsa. Astfel, când în locul pedepsei apare rugăciunea, este ridicată suferința, iar rugăciunea este așezată pe locul ei, pentru a corecta corpul.

Acesta este înțelesul a ceea ce înțelepții spuneau: “Răsplătit—prin Tora; nerăsplătit—prin suferință”. Trebuie să știm că drumul Torei este o cale mult mai de succes și aduce mai mult câstig decât calea suferinței. Este așa deoarece Kelim (Vasele), care vor fi potrivite să primească Lumina Superioară sunt mai largi și pot să atingă Dvekut (Adeziunea) la El.

Acesta este înțelesul vorbelor: “El este constrâns până când spune ‘Vreau!’”. Iar Creatorul spune: “Doresc faptele celor de jos”.

Înțelesul rugăciunii este, așa cum spuneau înțelepții noștri, “Creatorul râvnea la rugăciunile celor drepți”, unde prin rugăciune, Kelim sunt pregătite astfel încât Creatorul să dăruiasă ulterior abundența, atunci când există un Kli potrivit pentru a primi această abundență.

 

Previous article58. Bucuria este o “Reflectare” a faptelor bune
Next article56. Tora este numită Indicaţie
Mirela S.
Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala. "Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”. … Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."