42. Ce reprezintă acronimul ELUL* în cadrul muncii

0
1185
shamati

***

Am auzit în 15 Elul, 28 August 1942

*Elul este un acronim pentru versul ”Eu aparțin iubitului meu și iubitul meu îmi aparține”

 

Pentru a înțelege aceasta trebuie să explicăm alte, câteva lucruri.

  1. Chestiunea Regalității, a amintirilor și a coarnelor de berbec, precum și care este înțelesul spuselor înțelepților noștri ”anulează-ți voința înaintea voinței Lui, așa încât, și El își va anula voința Sa, înaintea voinței tale”.
  2. Cuvintele înțelepților noștri ”Rău – de îndată la moarte și drept, de îndată la viață”.
  3. Versul, ”Fiii lui Gerșon: Libni și Șimei”.
  4. Cuvintele Sfântului Zohar: ”Yod este un punct negru care nu are, deloc alb în el”.
  5. Malchut din Lumea Superioară devine Keter pentru cei de jos.
  6. Ce reprezintă dovada bucuriei dacă munca este, sau nu, în deplinătate.

Toate acestea contribuie la pregătirea lunii Elul.

Pentru a explica toate cele de mai sus, trebuie să înțelegem scopul creației, care, se spune că este acela că El dorește să facă bine creaturilor Sale. Și, datorită Tikun (Corecției), pentru a nu se ridica problema ”pâinii rușinii” a fost făcut Țimțum (Restricție). Iar de la Țimțum s-a dezvoltat Masach (Ecranul), prin care vasele de recepție sunt transformate în vase de dăruire.

Atunci când vasele sunt pregătite pentru dăruire, Lumina ascunsă și păstrată pentru creaturi este primită imediat. Adică primim plăcerea și încântarea existentă în Gândul Creației, de a face bine creaturilor Sale.

Cu acestea putem interpreta ceea ce este scris ”Anulează-ți voința înaintea voinței Lui”, adică anulează dorința de a primi pentru tine, înaintea dorinței de a dărui, care este voința Creatorului. Aceasta înseamnă că omul își va revoca iubirea de sine în fața iubirii de Dumnezeu. Aceasta se numește ”a se anula pe sine însuși, înaintea Creatorului” și se cheamă Dvekut (Adeziune). Ulterior, Creatorul poate străluci în dorința ta de a primi, pentru că acum ea este corectată în forma primirii pentru a dărui.

Aceasta este semnificația lui ”așa încât și El își va anula voința Sa, înaintea voinței tale”. Cu alte cuvinte, Creatorul își anulează voința Sa, adică Țimțum (Restricția) care a existat datorită nepotrivirii de formă. Dar acum, deoarece există deja echivalență de formă, din acest motiv are loc expansiunea Luminii în interiorul dorințelor celor de jos, care au fost corectate pentru a dărui, căci acesta este scopul creației, de a face bine creaturilor Sale, iar acum el poate fi îndeplinit.

Acum putem interpreta versetul, ”Eu aparțin iubitului meu”. Înseamnă că prin faptul că ”Eu” îmi anulez dorința de a primi înaintea Creatorului, sub formă de totul pentru dăruire, se obține ”și iubitul meu îmi aparține”. Adică iubitul meu, care este Creatorul, ”îmi aparține”, El îmi împărtășește încântarea și plăcerea aflată în Gândul Creației. Astfel, ceea ce era ascuns și restricționat mai înainte, a devenit acum dezvăluirea Feței, din moment ce acum a fost revelat scopul creației, care este acela de a face bine creaturilor Sale.

Trebuie să cunoaștem faptul că vasele de dăruire sunt numite YH (Yod, Hey) din numele HaVaYaH (Yod, Hey, Vav, Hey), care sunt vasele pure. Acesta este înțelesul spuselor ”Toți aceia care primesc, primesc în cele mai pure vase”. În această stare persoana este recompensată cu ”și iubitul meu îmi aparține”, iar El împărtășește abundența asupra lui, adică el este răsplătit cu revelația Feței.

Totuși, există o condiție pentru aceasta: este imposibilă obținerea revelației mai înainte ca persoana să primească discernământul de Ahoraim (Posterior), perceput ca ascunderea Feței, și să spună că este important pentru el, la fel de mult ca și revelația Feței. Adică, omul trebuie să se găsească în bucurie, ca și cum ar fi primit deja revelarea Feței.

Cu toate acestea, nu se poate stărui și aprecia ascunderea, în aceeași măsură cu revelarea, decât atunci când se lucrează în dăruire. În acel timp se poate spune ”Nu îmi pasă de ceea ce simt în timpul muncii, căci, important pentru mine este că doresc să dăruiesc către Creator. În cazul în care Creatorul consideră că El va avea mai multă mulțumire dacă lucrez în forma de Ahoraim, eu sunt de acord”.

Însă, dacă persoana mai are licăriri de recepție, ea își face gânduri, și atunci îi este greu să creadă în conducerea lumii de către Creator, în modul ”binelui care face bine”. Acesta este înțelesul literei Yod din numele HaVaYaH, ea fiind prima literă, numită ”un punct negru care nu are deloc alb în el”, adică este în întregime întuneric și ascundere a Feței.

Aceasta semnifică că atunci când se ajunge la o stare în care nu există niciun sprijin, poziția persoanei devine neagră, aceasta fiind cel mai de jos discernământ al Lumii Superioare, care devine Keter pentru cel de jos, deoarece vasul de Keter este unul de dăruire.

Discernământul cel mai de jos în Lumea Superioară este Malchut, care nu are nimic de una singură, adică nu are nimic. Și doar în această formă este numită Malchut. Prin urmare, dacă o persoană își asumă Împărăția Cerului – care este starea în care nu are nimic – de bunăvoie, după aceea ea devine Keter, care este un vas de dăruire precum și cel mai pur Kli. Cu alte cuvinte, primirea Malchut într-o stare de întuneric devine ulterior un Kli de Keter, care este un vas de dăruire.

Este așa după cum spune versetul ”Căci căile Domnului sunt drepte și cei corecți merg pe ele; dar păcătoșii se poticnesc acolo”. Aceasta înseamnă că păcătoșii, aceia care sunt controlați de vasele de recepție, trebuie să cadă și să se chircească sub greutatea lor, atunci când ajung la această stare.

Cei drepți însă, adică aceia care se află într-o stare de dăruire sunt elevați prin aceasta, adică le sunt împărțite vasele de dăruire. (Cei răi sunt considerați aceia a căror inimă nu este încă hotărâtă să obțină vasele de dăruire, iar cei drepți sunt considerați ca fiind aceia a căror inimă este deja hotărâtă să obțină vasele de dăruire, dar deocamdată sunt incapabili).

Este așa cum scrie în Sfântul Zohar, că Divinitatea Sfântă i-a spus lui Rașbi (Rabi Șimon Bar-Yochay) ”Nu există niciun loc ascuns de tine”, și de aceea ea îi apare lui. Acesta este înțelesul spuselor lui Rașbi ”din această cauză și dorința Lui este asupra mea” iar aceasta este ”Eu aparțin iubitului meu și iubitul meu îmi aparține mie”, iar apoi el ia în grijă VH (Vav, Hey).

Acesta este înțelesul următoarelor: ”Numele este incomplet și tronul este incomplet până când Hey se unește cu Vav”. Hey este numit ”dorința de a primi”, care este ultimul și cel din urmă vas în care Vav va împărți în Hey, iar apoi va fi sfârșitul corecției.

Aceasta este semnificația lui ”drept – de îndată la viață”. Și anume că omul, el însuși ar trebui să spună în care dintre cărți vrea să fie scris numele lui. În cartea drepților, adică dorește să-i fie dată dorința de a dărui, sau nu. Deoarece el are mai multe discernăminte legate de dorința de a dărui, adică, uneori spune ”da, vreau să-mi fie dată dorința de a dărui, dar să nu-mi fie revocată cu totul, dorința de a primi”. El vrea mai degrabă, două lumi pentru el însuși, adică vrea dorința de a dărui și pentru propria lui delectare.

Cu toate acestea, doar cei care doresc să-și inverseze vasele lor de recepție pentru a fi doar în dăruire, și a nu primi nimic pentru ei înșiși, sunt înscriși în cartea celor drepți. Este astfel pentru a nu exista posibilitatea ca un om să spună ”Dacă aș fi știut că trebuie anulată dorința de a primi, nu m-aș fi rugat pentru aceasta”, (ca să nu spună mai târziu ”Nu m-am legat prin jurământ la asta”).

Prin urmare, trebuie să afirme fără rezerve, ce înțelege el prin înscrierea în cartea celor drepți, astfel încât să nu se plângă mai târziu.

Trebuie să știm că în muncă, atât cartea celor drepți, cât și cartea celor păcătoși se află în aceeași persoană. Aceasta înseamnă că el trebuie să facă o alegere și să știe cu claritate, ceea ce vrea, pentru că păcătos sau drept au legătură cu aceeași persoană.

Prin urmare, trebuie să spună că vrea să fie înscris în cartea celor drepți, pentru a fi, de îndată, la viață, adică pentru a adera la Viața Vieților, că vrea să facă totul pentru Creator. În plus, când ajunge să fie scris în cartea celor răi, acolo unde sunt înscriși toți aceia care doresc să primească pentru ei înșiși, omul spune că ei ar trebui înscriși acolo pentru moartea instantanee, adică dorința de a primi pentru el însuși va fi revocată în el, ca și cum ar fi murit.

Însă, uneori, omul are îndoieli. Cu alte cuvinte, el nu ar vrea ca dorința de a primi să fie imediat revocată, în el. Îi este greu să decidă, pe loc, faptul că toate fragmentele sale de recepție vor fi omorâte instantaneu, adică, el nu este de acord ca toate dorințele sale de primire să fie anulate, în el însuși, dintr-odată.

Mai degrabă, el ar vrea ca fragmentele sale de recepție să fie anulate în el, treptat și încet, nu toate dintr-odată, adică o parte din vasele de primire vor mai lucre, și la fel, o parte din vasele de dăruire. Prin urmare, această persoană nu are o opinie clară și de nestrămutat.

O opinie fermă este aceea că pe de o parte el afirmă, totul este al meu, adică totul este în beneficiul dorinței de a primi. Pe de altă parte, el afirmă că totul este pentru Creator, și aceasta este tot o opinie fermă. Și ce poate să facă omul atunci când corpul nu este de acord cu opinia lui de a vrea ca totul să fie pentru Creator?

În această stare poți spune că această persoană face tot ceea ce poate pentru a fi, în întregime, pentru Creator, adică se roagă la Creator să-l ajute, să fie capabil de a executa toate dorințele sale doar pentru Creator. În acest scop ne rugăm ”Amintește-ți de noi pentru viață și înscrie-ne în cartea vieții”.

De aceea scrie el, ”Malchut”, pentru că omul își va lua asupra lui discernământul punctului negru, care nu are alb în el. Acesta este înțelesul spuselor ”Anulează-ți voința ta” astfel încât amintirea ta se va ridica înaintea Mea, și apoi, voința Lui va fi anulată înaintea voinței tale. Cu ce? Cu un corn, cu cornul mamei, adică problema depinde de căință.

Cu alte cuvinte, dacă se acceptă întunericul, ar trebui încercat ca aceasta să se facă într-o manieră onorabilă, și nu într-una dezonorantă. Aceasta poartă numele de ”cornul Mamei”, deoarece persoana va considera aceasta ca fiind frumoasă și respectabilă.

În mod corespunzător, ar trebui să interpretăm ceea ce este scris ”Fiii lui Gherșon: Libni și Șimei”. Dacă persoana vede că a fost alungat de la muncă, atunci el ar trebui să știe că aceasta se datorează lui Libni (Un cuvânt care sună la fel cu ebraicul Lavan-Alb), adică tocmai faptului că vrea albul. Cu alte cuvinte, dacă îi este dat albul cuiva, adică tot ceea ce face el va străluci, iar el va simți un gust bun în Tora și în rugăciune, atunci va deveni doritor să asculte și să respecte Tora și Mițvot.

Acesta este înțelesul lui ”Șimei” (Un cuvânt care sună la fel cu ebraicul Șmi’a-Auz). Înseamnă că exact printr-o formă de ”alb” este posibil ca persoana să audă. Cu toate acestea, în timpul muncii el vede forma de negru, și nu poate accepta să audă despre faptul de a lua asupra lui această muncă. Și atunci el trebuie alungat din Palatul Regelui, pentru că primirea Regatului Cerului trebuie să se facă prin cedarea necondiționată.

Cu toate acestea, atunci când persoana spune că este de acord să ia asupra sa lucrul, cu condiția că va exista o formă de alb, adică ziua va străluci pentru el, și nu este de acord, dacă munca îi apare sub o formă neagră, locul acestei persoane nu este în Palatul Regelui. Aceasta, deoarece aceia care vor să lucreze pentru a dărui sunt admiși în Palatul Regelui, iar atunci când lucrează pentru a dărui, nimănui nu-i pasă ce simte în timpul muncii.

Ci, mai degrabă, chiar și într-o stare în care vede forma de negru, el nu este impresionat de aceasta, căci dorește doar un singur lucru: să îi dea Creatorul puterea de a fi în stare să treacă peste toate obstacolele. Adică, omul nu cere de la Creator să îi dea o formă de alb, ci să îi dea lui puterea de a depăși toate ascunzișurile.

Prin urmare, acei oameni care vor să lucreze pentru a dărui, în cazul în care există mereu o stare de alb, albul le permite să continue în muncă. Aceasta este astfel, deoarece atâta timp cât strălucește albul, omul este capabil să lucreze chiar și în forma recepției pentru el însuși.

Deci el nu va avea niciodată capacitatea de a ști dacă munca sa este în puritate, sau nu, iar aceasta îl face pe om incapabil de a fi răsplătit cu Dvekut (Adeziunea) cu Creatorul. Din acest motiv i se dă lui o formă de negru de Sus, și abia atunci vede omul dacă munca lui este în puritate.

Cu alte cuvinte, dacă persoana poate să se bucure chiar și într-o stare neagră, acesta este un semn că munca lui este în puritate, pentru că trebuie să se bucure și să creadă, că de Sus i s-a dat șansa de a fi capabil să lucreze pentru a dărui.

Înțelepții noștri au scris ”Toți cei care sunt lacomi suferă”. Aceasta înseamnă că cel imersat în auto-recepție este în suferință, deoarece îi lipsește întotdeauna ceva. El are nevoie mereu să-și umple vasele de recepție.

Pe când, aceia care doresc să meargă pe calea dăruirii ar trebui să simtă mereu bucurie. Aceasta înseamnă, că sub orice formă și-ar face apariția în fața lui, munca omului ar trebui să fie în bucurie, din moment ce nu are nicio intenție de a primi pentru el însuși.

De aceea el spune că oricum, dacă lucrează cu adevărat în scopul de a dărui, persoana trebuie să se bucure cu adevărat, pentru că i s-a dat încuviințarea de a aduce mulțumire Făcătorului său. Iar dacă simte că munca sa nu este încă în dăruire, el tot ar trebui să se bucure, pentru că în ceea ce-l privește, nu dorește nimic pentru el însuși. El este fericit că dorința de a primi nu se poate bucura de pe urma acestei munci, iar aceasta ar trebui să-i facă plăcere. Dacă însă, persoana crede că în urma acestei munci va păstra ceva pentru el însuși, atunci el permite ca Sitra Ahra (Cealaltă Parte) să se agațe de munca lui, iar aceasta îi provoacă amărăciune și furie, etc.

Previous article43. Importanța adevărului și a credinței
Next article41. Ce este Măreția și Micimea în Credință
Mirela S.
Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala. "Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”. … Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."