205. Înţelepciunea striga afară

0
899
shamati

***

Am auzit în anul 1938

 

„Înţelepciunea afară striga, şi pe străzi se aude vocea ei: pe nechibzuit lasă-l încoace, fiindcă e lipsit de inimă, spune ea lui”. Asta înseamnă că atunci când cineva este răsplătit cu adeziunea la Creator, Sfânta Şchina (Divinitate) îi spune acestuia, că dacă întâi a trebuit să fie nebun, nu a fost fiindcă el era într-adevăr aşa, ci motivul a fost că el era fără inimă. De aceea noi spunem „Şi toţi cred că El este Dumnezeul credinţei”.

Asta înseamnă că mai târziu, când el este răsplătit cu adevăratul Dvekut (adeziune), nu se cheamă nebunie, ci spunem că el este deasupra raţiunii. În plus, el trebuie să muncească şi să creadă că munca lui este peste raţiune, chiar dacă simţurile şi trăirile lui îi spun că munca lui este în interiorul raţiunii. Dimpotrivă, el a văzut mai întâi că raţiunea nu-l obligă la servitute, aşa că a trebuit să muncească peste raţiune, şi să spună că în asta este raţiune adevărată. Asta înseamnă că el crede că servitutea este realitatea adevărată.

Şi după aceea este invers: adică, raţiunea îl obligă la toată munca lui. Cu alte cuvinte, Dvekut îl obligă la servitute. Cu toate astea, el crede că tot ceea ce vede în interiorul raţiunii este deasupra raţiunii, şi asta nu era aşa înainte, când tot ce se prezenta ca fiind deasupra raţiunii era în interiorul raţiunii.

Previous article206. Credinţă şi plăcere
Next article204. Scopul muncii
Mirela S.
Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala. "Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”. … Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."