145. Ce înseamnă că va da înțelepciune tocmai celui înțelept

0
925
shamati

***

Am auzit în 5 Truma, 11 februarie 1943

 

”Va da înțelepciune celui înțelept”. El a întrebat, ”Oare nu ar fi trebuit să spună ”Va da înțelepciune nebunilor?”

În continuare el a spus ”Este știut că nu există coerciție în spiritualitate”. Mai mult, fiecăruia îi este dat pe măsura dorinței sale. Motivul pentru aceasta este că spiritualitatea este sursa vieții și a plăcerii. Și cum ar putea exista coerciție într-un lucru bun? Prin urmare, dacă observăm că atunci când ne angajăm în Tora și Mițvot prin constrângere, trebuie să ne învingem trupul care nu este de acord, aceasta se datorează faptului că trupul nu simte plăcere în această muncă. Iar cauza trebuie să fie aceea că trupurile nu simt spiritualitatea în ele în modul în care am afirmat, ca fiind sursa vieții și a plăcerii, după cum este scris și în Sfântul Zohar, ”Unde este muncă (trudă), acolo se află Sitra Ahra”.

Acesta este motivul pentru care doar înțelepților li se poate da înțelepciunea, căci nebunii nu au nevoie de ea. În plus, faptul că doar înțelepților li se poate da înțelepciunea se datorează naturii lor. Adică, acel care este înțelept iubește înțelepciunea, și ea este singura lui dorință! Și conform legii ”niciun obstacol nu poate sta în calea unei dorințe” el face toate eforturile necesare obținerii înțelepciunii. Așadar, până la urmă el va fi răsplătit cu înțelepciunea. Rezultă că unul care iubește înțelepciunea poate fi numit ”înțelept”, după scopul său.

Dar despre nebuni este scris ”Un nebun nu găsește plăcere în înțelegere”. Versul ”voi da înțelepciune celui înțelept” vine să ne spună că o persoană care iubește înțelepciunea nu va fi impresionată de faptul că nu a obținut-o, deși a depus eforturi considerabile. Ci mai degrabă el își va continua munca și va realiza, cu siguranță, înțelepciunea, pentru că o iubește. Din acest motiv ni se spune ”Mergi pe acest drum și vei fi sigur de izbândă”.

Totuși mai trebuie să înțelegem ce poate omul să facă atunci când, prin natura sa, ”când omul se naște este asemenea mânzului unui măgar sălbatic”? De unde să-și ia el dorința de a tânji după înțelepciune?

Din acest motiv ni se dă sfatul să muncim în modul ”care împlinește cuvântul Său”, împodobit prin ”ascultând la vocea cuvântului Său”. Adică, omul face diverse acțiuni pentru a obține lucrul pe care și-l dorește. Prin urmare, în acest caz, dacă nu are dorință pentru înțelepciune înseamnă că aceea care îi lipsește este tocmai dorința pentru înțelepciune. Din acest motiv el începe să se străduiască și să acționeze pentru a obține această dorință, ca și cum aceasta reprezintă singurul lucru de care are nevoie.

Iar regula este aceea că omul trebuie să insiste în Tora și în muncă, deși nu are nici cea mai mică dorință de a face asta. Aceasta se cheamă ”muncă”. Ea presupune faptul că omul face lucruri pentru care nu simte nicio dorință. Este așa cum au spus înțelepții noștri ”ceea ce mâna ta reușește să facă prin puterea ta, aceea să faci”. Și în virtutea străduinței, o dorință fierbinte pentru înțelepciune se va crea în interiorul lui.

Apoi, versetul ”va da înțelepciune celui înțelept” va deveni adevărat pentru el, iar el va fi răsplătit cu ”ascultând la vocea cuvântului Său”. În acest fel, ca urmare a ceea ce a existat mai înainte prin acțiune – o faptă fără o voință – acum persoana e răsplătită cu o dorință pentru aceasta.

Prin urmare, dacă vrem să știm cine iubește înțelepciunea, trebuie să ne uităm după aceia care depun eforturi pentru înțelepciune, chiar dacă nu au fost încă răsplătiți cu încadrarea lor printre cei care iubesc înțelepciunea. Motivul este acela, că așa după cum am spus, prin efort ei vor fi răsplătiți prin încadrarea lor între cei care iubesc înțelepciunea.

Mai târziu, după ce au o dorință pentru înțelepciune ei vor fi răsplătiți cu înțelepciunea. Așadar, dorința de înțelepciune este Kli-ul iar înțelepciunea este Lumina. Și acesta este înțelesul expresiei ”nu există coerciție în spiritualitate”.

Lumina Înțelepciunii înseamnă Lumina vieții. Înțelepciunea nu este percepută de noi ca un concept intelectual, ci ca însăși viața, esența vieții, în măsura în care, fără ea omul este considerat mort. [Astfel, putem spune că, din acest motiv, înțelepciunea este numită Haya (vie)].

Previous article146. Un comentariu la Zohar
Next article144. Există anumiți oameni
Mirela S.
Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala. "Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”. … Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."