128. Roua se prelinge din acea Galgalta în Zeir Anpin

0
837
shamati

***

Am auzit de Mișpatim 3, 27 februarie 1943

 

Roua se prelinge din acea Galgalta în Zeir Anpin. Iar în ceea ce privește părul palid, există o adâncitură sub fiecare fir de păr, acesta fiind înțelesul cuvintelor ”Acela care mă va fărâma cu o furtună”. Aceasta este și semnificația spuselor ”Atunci Domnul i-a răspuns lui Iov din interiorul vârtejului”. La fel și semnificația vorbelor ”Aceasta este ceea ce trebuie să dea ei, fiecare dintre aceia dintre ei care sunt numărați, o jumătate de șekel, după șekelul pentru templu”. La fel și semnificația cuvintelor ”o beka (adâncitură) pentru un cap”, ”drept ispășire pentru sufletele voastre”.

Chestiunea părului se referă la culoarea neagră și la cerneală. Adică, atunci când persoana simte îndepărtarea de Creator, datorată faptului că are gânduri străine, această situație este numită ”păr”. Iar ”palid” se referă la culoarea albă. Aceasta înseamnă că atunci când Lumina Domnului se varsă asupra lui, aceasta îl aduce mai aproape de Creator, cele două situații luate împreună sunt numite ”Lumină și Kli (vas)”.

Aceasta este și ordinea în muncă, atunci când omul se trezește la munca Domnului o face prin faptul de a i se da culoarea palidă. În acel moment el simte vitalitatea și însuflețirea în munca Domnului. După aceea vine un gând străin datorită căruia persoana cade de pe nivelul ei și se îndepărtează de muncă. Gândul străin este numit Se’ara (furtună și păr). Iar sub păr există o adâncitură, care este o adâncitură și o deficiență în craniu.

Mai înainte de a-i veni gândurile străine, persoana avea un Roș (cap) complet și era aproape de Creator, apoi s-a îndepărtat de Creator prin gândurile străine. Și aceasta înseamnă că are o deficiență. Prin regrete, prin faptul că-i pare rău, omul atrage o curgere de apă. Astfel, părul devine un furtun pentru transmiterea abundenței, prin care se consideră că persoanei i-a fost dăruită culoarea albă.

Ulterior, gândurile străine vin la el din nou, și persoana se îndepărtează iar de Creator. Aceasta creează o nouă adâncitură, o gaură și o deficiență în craniu, și prin părerea de rău, prin faptul că regretă aceasta, el extinde curgerea de apă încă o dată, părul devenind un furtun de transfer al abundenței.

Această ordine se succede în mod repetat, prin urcări și coborâri, până când firele de păr sunt acumulate într-o măsură suficientă. De fiecare dată când persoana se corectează, ea extinde abundență. Această abundență este numită ”rouă”, ca în cuvintele ”capul meu este plin de rouă”. Este astfel deoarece abundența vine intermitent, de fiecare dată fiind ca și cum el ar primi un strop. Iar când munca omului este completă, și el a realizat întreaga cantitate, până într-acolo încât ”dar nu-i lăsa să se întoarcă la prostie”, se consideră că din acea rouă vor fi însuflețiți morții.

Semnificația adânciturii este aceea că gândurile străine fac găuri în cap.

În ceea ce privește chestiunea jumătății de șekel, aceasta se referă la faptul că persoana este pe jumătate merituoasă și pe jumătate nevrednică. Dar trebuie să înțelegem că jumătățile nu sunt simultane. Ci la fiecare moment dat trebuie să existe un lucru complet. Deoarece dacă omul a încălcat o Mițva, și nu a respectat-o, el nu mai este considerat pe jumătate, ci pe de-a-ntregul corupt.

Ca atare, procesul are loc în doi timpi. La un moment dat el este drept, aderă la Creator, apoi este cu totul corupt. Iar când coboară, el este rău. Acesta este înțelesul cuvintelor că ”lumea nu a fost creată decât fie pentru un om complet drept, fie pentru unul complet rău”. Iar faptul că este numit ”jumătate”, înseamnă că are doi timpi.

Urmează semnificația cuvintelor ”drept ispășire pentru sufletele voastre”. Datorită adânciturii omul simte capul ca fiind incomplet, pentru că atunci când sosește un gând străin, mintea sa nu este dedicată Creatorului în întregime. Iar când regretă aceasta, regretul îl face să ispășească pentru sufletul său. Astfel, dacă se căiește de fiecare dată, persoana extinde abundența până când abundența este completă ca în cuvintele ”capul meu este plin de rouă”.

Previous article129. Divinitatea în țărână
Next article127. Diferența dintre sâmbure, esență și abundența adaugată
Mirela S.
Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala. "Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”. … Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."