101. Un comentariu al Psalmului “Pentru cel mai mare peste trandafiri”

0
965
shamati

***

Am auzit în 23 Adar Alef, 28 februarie 1943

 

Pentru cel mai mare, unul care a câștigat deja.

Peste Șoșanim (trandafiri) înseamnă Sfânta Șchina (Divinitate), în ceea ce privește inversarea de la plângere la o zi bună și Sason (bucurie). Și deoarece există multe stări de ascensiune și coborâre, numite Șoșanim, de la cuvintele ”tocește Șinaim (dinții) lor”, la întrebările celor răi nu ar trebui să se răspundă, ci mai degrabă tocește dinții lor. Urmează că datorită multiplelor loviri, adică prin înmulțirea tocirilor dinților lor, se ajunge la trandafiri. Deci există aici multe discernăminte de Sason (bucurie), din acest motiv se vorbește la plural, ”trandafiri”.

Dintre fiii lui Korah, de la cuvântul Karachah (chel), însemnând că a devenit chel. Searot presupune Hastarot (acoperiri), de la cuvântul Seara (furtună). Se știe că ”răsplata este pe măsura efortului”. Adică atunci când există Searot, este loc de muncă. Iar atunci când este corectat, părul trece înaintea furtunii, pe calea ”Aceasta este poarta către Domnul”. În clipa în care persoana și-a corectat toate furtunile și nu mai are acoperiri, atunci nu mai are niciun fel de loc în care să muncească, și prin urmare nu mai are loc de răsplată.

Rezultă că atunci când persoana ajunge la starea de Korah, el nu mai poate extinde credința, numită ”poarta către Domnul”; deoarece, dacă nu este o poartă el nu poate intra în palatul Regelui, credința fiind fundația și întreaga structură este construită pe ea.

”Fiii lui Korah” vine de la cuvântul Bhina. Ei au înțeles că, Korah este considerat stânga, de la care se extinde iadul. Din acest motiv ei au dorit să continue fosta lor prietenie din timpul când erau în forma ”O, Doamne, am auzit de faima Ta și îmi este frică” (Zohar, Bereșit, 4:7). Cu alte cuvinte, cu puterea pe care au extins-o din trecut, ei ar putea să suporte stările și să treacă din tărie în tărie. Acesta este înțelesul cuvintelor ”fiii lui Korah nu au murit”. Adică, ei au înțeles că dacă rămân într-o stare de Korah ei nu vor fi capabili să continue să trăiască, așa încât nu au murit.

Maskil (au învățat) un cântec de iubire, adică au învățat că măsura prieteniei cu Creatorul este completă.

Inima mea s-a revărsat. Revărsarea inimii este pe calea ”nu dezvăluie de la inimă la gură”. Adică nu este nimic de solicitat de la gură, care este doar recepție în inimă, ca în șoptit cu buzele.

O substanță potrivită – credința este numită ”o substanță potrivită”.

Eu spun: ”Munca mea este pentru un rege”. Când primește Lumina credinței, el spune, ”Munca mea este pentru un rege” și nu pentru mine. Apoi el este recompensat cu ‘limba mea este penița unui scriitor pregătit’, atunci când îi este dăruit discernământul Torei scrise, care înseamnă limba lui Moise.

Ești mai frumoasă decât copiii oamenilor, îi spune el Sfintei Șchina, căci frumusețea ei vine de la oameni. Aceasta înseamnă că frumusețea se naște tocmai din ceea ce cred oamenii despre ea, și este considerat insignifiant.

Farmecul (har) este revărsat asupra buzelor tale. Farmecul se referă la situația în care nu se poate înălța lauda, dar ne dorim asta. Atunci spunem că este plină de har.

Asupra Sfataim ale tale (buzelor tale) adică la Sof (sfârșit), înseamnă că el a văzut de la sfârșitul lumii până la capătul ei.

Previous article102. Și voi luați fructe din Eț hadar-lămâi
Next article140. Cât iubesc Tora Ta
Mirela S.
Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala. "Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”. … Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."