Corp și Suflet

0
1531
baal-hasulam

***

Înainte de a clarifica acest subiect, este important pentru mine să menționez că, deși toți cititorii par să considere că este imposibil să clarificăm și să aducem un astfel de subiect mai aproape de mintea omenească, fără a relaționa cu abstractul, conceptele filosofice, cum se întâmplă în asemenea discuții, încă din ziua în care am descoperit înțelepciunea Kabalah și m-am dedicat ei, m-am distanțat de filosofia abstractă și de toate ramurile acesteia, de la est și de la vest. Tot ce voi scrie în continuare va fi dintr-o perspectivă pur științifică, cu precizie și prin mijloace simple de recunoastere a lucrurilor practice, folositoare.

Deși voi menționa cuvintele lor alături, va fi doar pentru a indica diferența dintre ceea ce poate mintea omenească să admită și ceea ce poate fi înțeles folosind conceptele Torei și profeția, care se bazează pe fundamente practice (asa cum am arătat în Esența Înțelepciunii Kabbalah).

Aș vrea, de asemenea, să clarific termenii corp și suflet așa cum sunt acestea de fapt, căci adevărul și gândul minții sunt unul și același. Asta pentru că adevărul este la îndemâna tuturor, dar numai prin spiritul Torei și prin îndepărtarea tuturor conceptelor distorsionate care au prins rădăcină printre oameni. Acestea, încă de la început, au fost luate din metode abstracte din care spiritul Sfintei noastre Tora este îndepărtat.

Există trei teorii despre corp și suflet.

Toate teoriile răspândite în lume despre corp și suflet pot fi incluse în următoarele trei categorii:

1)Teoria credinței

Această teorie susține că nu există nimic în afără de suflet și spirit. Adepții acestei teorii exprimă opinia că există entități spirituale, separate unele de altele prin calitățile lor, și care sunt numite sufletele oamenilor. Aceste suflete există independent chiar și înainte de a se coborî și încarna în corpuri umane.

După ce corpul moare, moartea nu se extinde peste aceste entități, pentru că acestea sunt spirituale. În opinia lor, moartea este o simplă separare între elementele din care este formată o entitate. Prin urmare ei se referă la faptul că organismul material este format dintr-un ansamblu de câteva elemente care se vor separa din nou după moarte. Dar sufletul, fiind o entitate spirituală, nu se poate dezintegra astfel încât structura sa să fie afectată. Așadar, sufletul este nemuritor și există veșnic.

După aprecierea adepților acestei teorii, corpul este un fel de îmbrăcăminte a entității spirituale și cu el se îmbracă sufletul. Prin intermediul corpului, sufletul își manifestă puterile sale, calitățile sale și diferitele facultăți. Prin acest mod sufletul oferă viață și circulație corpului și îl protejează de vătămări. Corpul însuși este fără viață și inert și nu are nimic în afără de materie fără viață și tot așa va rămâne și în momentul în care sufletul îl va părăsi. De asemenea, toate semnele de viață pe care le vedem în corpul uman, nu ar fi decât manifestările puterilor sufletului.

2)Teoria Dualismului

Aceasta este teoria celor care cred în dualitate (coexistența a două principii sau a două elemente diferite). Potrivit opiniei lor, corpul este o creație perfectă, independentă, vie, se hrănește și își furnizează singur tot ce are nevoie pentru existență, se protejează singur și nu are nevoie de nici un ajutor al unei entități spirituale.

Cu toate astea, acest corp nu este considerat ca fiind esența persoanei. Acest rol este luat de către sufletul inteligent, care este socotit ca fiind entitate spirituală, precum spun și adepții primei teorii.

Diferența dintre cele două teorii cu privire la corp, se bazează pe dezvoltarea rapidă a științei, care a descoperit că natura a fixat în interiorul organismului toate nevoile și cerințele importante ale acestuia, și de aceea activitatea sufletului în corp rămâne numai, să atribuie corpului însușirile, calitățile bune și interesele spirituale. Adică ei cred în ambele teorii simultan, dar totodată afirmă că sufletul este cauza, originea creării corpului, ceea ce înseamnă că corpul este rezultatul și continuarea sufletului.

3)Teoria negării

Cercetatorii acestei teorii neagă existența oricărei realități spirituale și recunosc doar corporalitatea organismului. Adepții acestei teorii neagă prezența a absolut oricărei entități spirituale, abstracte, în structura corpului uman.

Cu o certitudine incontestabilă ei consideră că mintea umană nu este altceva decât un derivat al organismului. Ei descriu corpul ca o mașinărie cu cabluri electrice care fac contactul între organe și creier.

Opinia lor este că întregul mecanism corporal este activat de stimulenți exteriori care vin în contact cu corpul și sunt transmiși către creier, sub formă de plăcere sau durere, iar în funcţie de asta, creierul dă comanda unui anumit organ despre modul cum să acționeze.

Totul este controlat de către nervi (cabluri) și tendoane, care sunt conectate, potrivit unui program al cărui scop este de a evita sursele de durere și de a aspira spre sursele de plăcere.

Prin acest mod, afirma susținătorii acestei teorii, se petrece în om, înțelegerea oricărei situații a vieții și reacția față de ea. Senzația de inteligență și logică din mintea noastră, se aseamănă cu o fotografie, sau cu o ștampilă a ceea ce s-a petrecut în interiorul corpului. Avantajul omului față de restul animalelor, constă în faptul că tot ceea ce are loc în organism se reflectă în creier, ca o imagine pe care omul o simte și o primește ca logică și rațională. De aceea, adepții acestei teorii afirmă, că tot ceea ce percepem, cât și concluziile pe care le tragem, nu sunt altceva decât rezultatul proceselor care se petrec în interiorul corpului. În mod similar, primei teorii, unii dintre adepții teoriei dualismului sunt de acord cu teoria negării, cu toate astea ei adaugă existența unei entități spirituale eterne numită suflet, care, după opinia lor se îmbracă în sistemul organismului.

Ei afirmă că sufletul este esența persoanei, în timp ce organismul servește doar ca înveliș, acesteia.

Astfel se poate descrie, tot ceea ce a fost prezentat până în ziua de azi, de către științele umane, ca noțiune de corp și suflet.

Corp și suflet ca noțiuni științifice în Înțelepciunea Kabbalah

Scopul Științei Kabbalah este de a revela Lumea Superioară, celor care o studiază, în aceeași măsură de claritate și fiabilitate cu care ne dezvăluie științele exacte, lumea noastră. Toate cunoștințele pe care le avem despre lumea superioară au fost primite de către cerecetatorii kabbalisti, ca rezultat al experimențelor și cercetărilor, pe ei înșiși. De aceea nu există în Înțelepciunea Kabbalah, nici un cuvânt care să se bazeze pe o teorie, ci tot ceea ce este scris în ea este rezultatul unei realizări practice. Este evident faptul că omul are tot timpul îndoieli, și orice concluzie definită de mintea umană ca fiind certă, este pusă și ea, cu timpul, la îndoială. Prin urmare, puterea teoretizării crește și găsim o concluzie nouă, pentru faptele anterioare, iar cu timpul și această concluzie devine evident, concluzia probabilă.

Și dacă omul într-adevăr este în stare să gândească abstract, el continuă să se deplaseze în acest circuit, toată viaţa lui – certitudinea de ieri se transformă în îndoielile de azi, și certitudinea de azi – şi ea – se va transforma mâine, în incertitudine, astfel încât certitudinea absolută poate să fie valabilă doar astăzi.

Dezvăluirea și tăinuirea

Știința modernă a ajuns deja la o înțelegere, că nimic nu este evident în realitate. Teoretizarea și filosofarea au fost interzise în Înțelepciunea Kabbalah, încă din timpurile antice. Kabbalistii au împărţit știința în două părți: cea dezvăluită și cea tăinuită.

Partea dezvăluită a înțelepciunii include tot ceea ce cunoaștem prin simple realizări, în timpul studiului practic, fără nici o teoretizare, ci doar în funcție de concluzii și date reale și experimentate.

Partea tăinuită a înțelepciunii include cunoștințele pe care le-am atins noi înșine, sau pe care le-am primit de la surse de încredere, dar într-o măsură insuficientă pentru a le analiza din punct de vedere rațional sau conștient. De aceea această parte a informațiilor trebuie să o acceptăm temporar ca simplă credință și sub nici o formă să nu încercăm sa o cercetăm, deoarece această cercetare va fi bazată pe teoretizare și nu pe experiența practică.

Cu toate astea, denumirile de dezvăluit și tăinuit nu ne indică două tipuri de cunoștințe diferite ci ne indică realizarea acestora de către om. Adică: cunoștințele pe care le-a descoperit omul prin experiența sa practică se pot numi cunoștințe dezvăluite iar toate cunoștințele la al căror grad de realizare (înțelegere), încă nu a ajuns, se pot defini ca tăinuite.

Din cele menționate anterior rezultă că niciodată, în nici o generație nu a existat vreo persoană care să nu fi posedat aceste două părți ale cunoașterii înțelepciunii – partea dezvăluită și partea tăinuită – în timp ce partea dezvăluită a înțelepciunii îi este permis să o studieze și să o cerceteze, deoarece are o baza reală pentru aceasta, iar partea tăinuită, nici măcar nu are voie să încerce să o cerceteze, deoarece pentru această parte nu are nici o bază reală de a o cerceta.

Interzicerea folosirii științei traditionale (i-reale)

Potrivit celor amintite mai sus, Înțelepciunea Kabbalah nu permite utilizarea științelor tradiționale ci doar a cunoștințelor care au fost demonstrate în mod practic, adică, cunoștințe despre care nu putem avea nici o îndoială în ce privește certitudinea și adevărul lor.

De aceea, nu putem primi nici o informație științifică despre noțiunile de corp și suflet de la teoriile menţionate mai sus, deoarece concluziile acestora sunt bazate pe argumente religioase, sau ale științelor materiale. Cunoștințele despre corp – suflet, le putem primi drept cunoștințe științifice, doar pe baza cunoștințelor din Înțelepciunea Kabbalah, deoarece în Kabbalah aceste cunoștințe au fost obținute prin experiența personală, astfel încât, omul nu mai are nici o îndoială privind adevărul lor, astfel de dovezi neputând fi furnizate printr-o alta, oarecare metodă spirituală.

În conformitate cu acestea, avem dreptul de a folosi doar cea de-a treia teorie care se ocupă în exclusivitate de corp – suflet și de toate concluziile care au fost demonstrate prin experiență și nu există nici o îndoială în ceea ce le privește.

Kabbalah interzice restul explicatiilor bazate pe logică, ale oricărei teorii.

Observații critice pentru cea de-a treia teorie.

Cea de-a treia teorie este străină de spiritul omului intelectual, deoarece ea șterge personalitatea și prezintă omul ca pe o mașinărie activată de forțe externe. De aici rezultă că omul nu are nici o alegere liberă asupra dorințelor sale, este controlat în totalitate de puterea naturii și toate activitățile sale le execută forțat. De asemenea, el nu este nici pedepsit, nici răsplătit pentru propriile sale acțiuni, deoarece legea recompensă – pedeapsă se aplică doar persoanelor care aleg liber acțiunile lor.

Această teorie este respinsă în mod egal atât de religioși, care cred în recompensă și pedeapsă din partea Creatorului, cât și de către ateiști.

De aici reiese că fiecare dintre noi este ca o jucărie în mâna naturii, care ne conduce la o destinatie necunoscută. Prin urmare și cea de-a treia teorie este inacceptabilă în această lume.

În conformitate cu a treia teorie, corpul este o mașinărie, el nu este esența adevărată a persoanei, esența persoanei, Eu-l acesteia – este o entitate spirituală veșnică, invizibilă și imperceptibilă, ascunsă în interiorul corpului.

Dar cum poate activa corpul, această entitate spirituală, dacă, în funcție de concepția filosofiei, spiritualul nu are nici un contact cu materialul și în nici un caz nu îl poate influența? De aceea nu exista nici un răspuns în filosofie și metafizică la întrebarile despre suflet.

Concluzii

1 – Tot ceea ce simte omul, simte prin intermediul celor cinci simțuri.

Imaginea întreagă este receptată de creierul nostru cu ajutorul celor cinci simțuri, este analizată și procesată de către creierul nostru, comparativ cu imaginile deja cunoscute și este transmisă conștienței noastre ca o imagine asupra lumii înconjurătoare și a nouă înșine.

Ceea ce omul percepe ca fiind corpul său, sau lumea înconjurătoare este rezultat al senzațiilor primite prin cele cinci simțuri.

Nici corpul și nici lumea din jurul nostru nu există de la sine – ele sunt doar rezultantă a imaginilor create de percepțiile simțurilor noastre.

Baal Hasulam scrie Acesta sunt eu, care mă simt solid și de o anumită dimensiune, deoarece simțurile mele mă prezintă în acest mod de a fi.

2 – Dacă nu am fi avut simțuri deloc, nu ne-am fi simțit pe noi înșine. Dacă am fi avut simțuri diferite de ceea ce avem acum, din punct de vedere cantitativ și calitativ, ne-am fi perceput altfel, pe noi și lumea înconjurătoare, potrivit senzațiilor furnizate de aceste, alte simțuri.

3 – Tot ceea ce percepem prin cele cinci simțuri se numește arătat, dezvăluit, relevant și bineînțeles că fiecare om relevă propria sa măsură de informații, în funcție de sensibilitatea și inteligența sa.

Lucrurile dezvăluite sunt :

– lucrurile particulare și individuale.

– lucrurile generale

– revelate întregii omeniri, în fiecare etapă de dezvoltare.

4 – Ceea ce încă nu s-a revelat, dar se va revela în viitor, se numește tăinuit, ascuns, mister.

Misterul se împarte în două categorii:

– Misterul pe care îl vom putea descoperi vreodată, în viitor, prin cele cinci simțuri.

– Misterul pe care niciodată nu îl vom putea descoperi prin aceste cinci simțuri ale noastre.

5 – Ceea ce nu putem descoperi prin cele cinci simțuri, putem descoperi cu ajutorul celui de-al şaselea simț. Fiecare om poartă în sine o rădăcină a celui de-al șaselea simț, pe care o poate dezvolta. Metoda de dezvoltare a celui de-al șaselea simț se numește Înțelepciunea Kabbalah.

De asemenea, și percepția cu cel de-al șaselea simț se poate diviza în două elemente, fiind asemănătoare cu percepția corpului și a lumii înconjurătoare prin cele cinci simțuri ale noastre :

– Corp – se numește Suflet.

– Realitatea înconjurătoare – se numeste Lumea Superioară, Lumea de Sus.

Senzația lumii superioare este percepută ca fiind eternitate, perfecțiune și omniștiință.

 

 

Previous articleArticolul zilei – 24 Mai 2010
Next articleTăinuirea și dezvelirea Feței Creatorului
Mirela S.
Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala. "Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”. … Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."