Economia umana

0
971
laitman

Economia umana

 

De-a lungul întregii istorii, omenirea nu a locuit niciodată într-o eră a unei globalizări asa de intime, cum facem astăzi … Niciodată economia niciunei tari nu a fost atât de dependentă de economia altor ţări şi niciodată soarta oamenilor unei ţari nu a fost atat de dependenta de soarta oamenilor din alte ţări. Într-adevăr, criza actuală afectează toată lumea, peste tot.

Acesta este cu un motiv bun pentru care jurnalistul Thomas Friedman a susţinut în mijlocul crizei, ca a fost “Timpul pentru repornirea Americii.” Legile care definesc relaţiile dintre indivizi în societate s-au schimbat dramatic, prin urmare, economia- care reflectă aceste interconexiuni- trebuie să-i urmeze exemplul.

Cu toate acestea, acest lucru nu se poate întâmpla prin mijloacele restricţiilor şi reglementărilor, din moment ce este evident că dorinţa noastră este de a ne bucura doar a crescut de-a lungul anilor. Prin urmare, chiar dacă o vrem cu adevarat, nu vom fi niciodata capabili sa intoarcem timpul. Pe masura ce ne dezvoltam, concepem in mod constant noi moduri de a “invinge sistemul”. În loc să irosim banii contribuabililor, încercând să inversam o situaţie ireversibilă, trebuie să schimbăm abordarea noastră faţă de economie şi de afaceri de la nivelul rădăcinii.

Soluţia este de a porni de la locul de unde a început criza- pierderea încrederii în relaţiile umane. Ceea ce a devenit clar este că noi nu mai avem încredere unul in altul: oamenii nu au încredere în bănci, băncile nu au încredere în firmele de rating, care nu au încredere in deţinătorii societatilor pe acţiuni, care nu au incredere in consilierii financiari, care nu au încredere în comercianţi, care au încredere zero în guverne, care pur şi simplu nu au încredere în nimeni. Punct.

Dar, in ciuda neîncrederii, constatăm că suntem încă dependenti unul de altul. Şi cu cat mai conştienti de asta devenim, cu atât mai puţin vom dori să ne facem rău unul altuia. Mulţi oameni deja isi dau seama de acest lucru; acum trebuie să transformam această constientizare în acţiune.

Pasul unu: restabilirea încrederii

Pe lângă oferirea de ajutor economiilor aflate în dificultate, ţările trebuie să explice cetăţenilor lor că acum trăim într-o lume nouă. Prin urmare, primul pas în planul de salvare este de a face oamenii să înţeleagă şi să simtă cât de interdependenti suntem. Când oamenii isi dau seama că bunăstarea lor personală depinde de relaţia lor cu alţii, ei vor deveni autoritatile de reglementare naturale pe care factorii de decizie politică ii cauta.

De fapt, atunci când o opinie publica destul de puternică promovează valorile de colaborare, aceasta ii va afecta chiar şi cei care iniţial doresc să continue să trăiasca dupa vechile norme egocentrice. O ilustrare a acestui principiu este că la o săptămână după ce a devenit cunoscut faptul că AIG, care a primit sute de miliarde în bani pentru salvare, a dat bonusuri mari directorilor sai, majoritatea dintre ei i-au dat înapoi. Ei nu s-ar putea confrunta cu starnirea criticii publice. Prin urmare, conştientizarea naturii daunatoare a abordării noastre egoiste, ne va face in mod natural sa ne dorim să restricţionam atitudinea noastra egoista, iar acest lucru va facilita începutul unei epoci fara crize.

Pasul doi: Regândirea Consumului

Consumatorismul ne face să dorim produse pentru care nu avem nicio nevoie reală, pur şi simplu pentru a ne îmbunătăţi statutul social. Transmiterea de informaţii cu privire la normele noii lumi, ne va ajuta să înţelegem ce valori ar trebui să prevaleze în societatea noastră, astfel încât să putem crea un mod mai echilibrat de viata. Ca urmare, produsele care vor rămâne pe rafturi vor fi cele care sunt cu adevărat necesare, iar publicitatea produselor, doar pentru a provoca să facem încă o altă achiziţie excesiva, va fi condamnata. Aplicând această schimbare necesară a priorităţilor, va elibera foarte mult resursele si timpul şi ne va permite să investim în taramurile prezent neglijate din viata noastra, cum ar fi prietenii şi familia, mărind astfel în mod semnificativ calitatea generală a vieţii noastre.

Pasul trei: Social-capitalismul

În editia din ianuarie-februarie 2011 a Harvard Business Review, Profs. Michael Porter şi Mark Kramer au publicat un concept revolutionar. Capitalismul tradiţional aparţine istoriei, au scris ei. Acum este momentul pentru “o nouă concepţie a capitalismului”, cum ar fi aceea care va muta “responsabilitatea socială de la periferie spre miezul conceptului societăţilor”.

Companiile trebuie să depună eforturi în continuare pentru a produce profit şi a crea valoare economică, insa nu pentru acţionari şi proprietarii lor, ci mai degrabă pentru binele societăţii, “prin abordarea nevoilor şi provocărilor sale. Afacerile trebuie să reconecteze succesul companiei cu progresul social,” în caz contrar, concluzioneaza Porter şi Kramer, întreprinderile nu vor scăpa de cercul vicios în care sunt prinse astăzi şi situaţia lor doar se va agrava în timp.

Într-adevăr, există mult adevăr in cuvintele lui Porter şi Kramer. Astazi, cand o companie lanseaza un nou produs pe piaţă, aceasta doreşte să-si “extindă cota de piaţă”, sau, în cuvinte simple, “să fure” clienti de la alte companii de pe piata. Dar aceasta este exact abordarea care a condus la criza financiară, pentru inceput! Mai degrabă decât sa încerce sa obţina profit în detrimentul altora, companiile ar trebui să concureze pentru a crea cel mai mare beneficiu pentru întreaga societate.

La semnarea unui contract, proprietarul companiei ar trebui să reflecteze: “Oare toată lumea câştiga din afacerea pe care o închei acum?” În cazul în care contractul într-adevăr beneficiaza pe toată lumea, atunci toată lumea, inclusiv proprietarul companiei, va câştiga din el. La urma urmei, în lumea de astăzi, toţi suntem interconectati şi fiecare acţiune individuală are un impact asupra noastră, a tuturor.

Pasul Patru: Noul tip de companii si afaceri

Este timpul să se redefinească afacerile şi succesul financiar. O firmă de succes ar trebui să fie una care vinde produse catre clienti, plăteşte salarii decente pentru angajaţii săi (inclusiv pensii, asigurări şi vacante), şi se bazează pe o operaţiune echilibrată. O operaţiune echilibrată înseamnă că profiturile unei întreprinderi acoperă toate investiţiile sale şi cheltuielile, dar nu profita dincolo de asta.

În acest fel, proprietarii de companii si-ar putea permite să reducă preţurile produselor pentru a face produsul accesibil pentru mult mai mulţi oameni. Dacă un profit rămâne în continuare, ar putea fi donat unui fond care va ajuta garantia că toţi oamenii din lume au un bun standard bazic de viata.

Sa fie clar, nu vorbim despre abţinere sau despre austeritate. Dimpotrivă, dacă toţi jucătorii isi schimba mentalitatea financiara de la profitul maxim pentru ei, indiferent de consecinţe, in a câştiga atat cât este necesar pentru a trăi onorabil, vom descoperi că planeta are resurse mult mai multe de oferit decât putem folosi de fapt, împreună şi cu toţii vom prospera.

Mult mai multa motivatie şi satisfacţie

Cum isi vor atrage motivaţia proprietarii de companii şi angajaţii acestora, să se trezeasca dimineaţa şi sa exceleze, atunci când nu este implicat niciun stimul financiar?
Răspunsul este simplu: Stimulul va rezulta din noile standarde sociale – oamenii şi companiile sunt apreciati în funcţie de contribuţia acestora la societate. În acest caz, îndemnurile noastre naturale pentru a concura- cu beneficiul societăţii noastre ca obiectiv- ne va provoca sa cream o societate mai justă şi mai egală.

Să ne clarificam. Încercaţi să răspundeti la următoarele întrebări: Ce castiga proprietarii companiilor, având zerouri suplimentare în conturile lor bancare? Utilizează ei efectiv toate milioanele pe care le au? Se bucură ei cu adevărat de aceste “zerouri” adaugate? Satisfacţia pe care ei o primesc de la zerouri este pur condiţionată, depinde de sentimentul de putere şi, mai ales de respectul care vine o data cu averea.

Dar ce ar fi dacă proprietarii companiilor ar simti din acţiuni care beneficiaza societatea, aceeasi satisfactie care provine din bogăţie excesivă? Dacă societatea respecta oamenii care contribuie la societate şi condamna oamenii care o exploateaza, oamenii puternici si-ar folosi in mod natural puterea pentru a contribui la societate, pentru că suntem cu toţii fiinţe sociale şi noi toţi, inclusiv proprietarii companiilor, suntem influentati de societate. În timp ce această propunere poate părea utopica, se poate materializa daca mediul nostru incepe sa aprecieze valorile prosociale.

Linia de baza este faptul că capitalismul ar trebui să rămână capitalism, dar în loc sa ne călcam în picioare unii pe alţii, ar trebui să concuram în a contribui cel mai mult in societate şi in a crea produsele cele mai bune calitativ, pentru cel mai bun pret, astfel încât, cât mai mulţi oameni posibil sa se poata bucura de ele.

Articolul lui Sir Richard Layard, intitulat “Acum este timpul pentru un capitalism mai puţin egoist,” publicat pe 11 martie 2009 în The Financial Times, a rezumat destul de bine noua abordare sugerata aici, unde el scrie: “Avem nevoie de o marca de capitalism mai umană, bazata nu numai pe o mai bună reglementare, dar si pe o valoare mai bună. Nu avem nevoie de o societate bazată pe competiţia darwinistă între indivizi. Dincolo de subzistenţă, cea mai buna experienta pe care orice societate o poate oferi este sentimentul că alte persoane sunt de partea ta. Acesta este tipul de capitalism pe care il vrem. “

 

Previous articleProblemele globale: noua mişcare socială în curs de dezvoltare
Next articleArticle of the Day October 18, 2011 (English, Russian)
Mirela S.
Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala. "Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”. … Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."