Adio lumii vechi

0
889

Dezvoltarea materială a omului se oprește și eliberează spațiul pentru o nouă etapă de evoluție. Astăzi toate sferele vieții noastre sunt impregnate cu disperare. S-a ajuns la un punct în care nu știm ce să facem cu copiii noștri.

La urma urmei, i-am adus în această lume pentru o viață bună, dar nu  este ceea ce vedem în viitor. De ce o persoană se înhamă la o viață de familie dacă nu îi aduce schimbări pozitive? Ar trebui să existe un motiv pentru a lua asupra sa o astfel de povară.

A fi atașat de un anumit loc sau de o țară a devenit de domeniul trecutului. Oamenii doresc, pur și simplu, o viață mai bună și sunt pregătiți să meargă oriunde pentru ca să o poată găsi. Astfel, vom sparge toate frontierele, limitele și vechiul ”ambalaj” în care ne-am dezvoltat timp de mii de ani.

În trecut, era clar pentru o persoană că aparținea unei anumite națiuni, unui loc și unei culturi, că era atașată de familia sa și tot ceea ce reprezenta fundamentul vieții în aceea perioadă.

Din generație în generație, părinții învățau copiii o profesie: fiul unui fierar devenea fierar, fiul unui cioban devenea cioban. Un tânăr știa că se va căsători cu fata din satul vecin și viața se derula conform acestor reguli.

Astăzi, totul s-a schimbat. Oamenii abandonează vechile reguli. Egoismul nostru, dorințele noastre interioare și conșiința se transformă rapid, în timp ce noi nu știm în ce se transformă. Suntem conduși de dorința noastră de realizare și această dorință este de a distruge toate obstacolele care ne ajută să ne menținem în limitele generale admise.

Acum, nimic nu este general acceptat sau evident. Totul este instabil și efemer. Tot ceea ce este comod pe moment este considerat ca acceptabil. Oamenii și-au depășit limitele în care au existat de-a lungul istoriei. În înălțimea acestor procese, nu realizăm amploarea schimbărilor care au loc.

Frontierele au fost șterse și oamenii sunt gata să se simtă confortabil în orice țară. O dorim sau nu, pământul devine un teritoriu comun. Și chiar dacă suntem la începutul acestei noi tendințe, este ireversibil.

Noi descoperim un nou tip de gol care nu poate fi umplut, indiferent unde trăim sau ce facem. Ridicarea noastră dincolo de limitele vechi și faptul că suntem pregătiți pentru noi forme de dezvoltare nu ne permite să realizăm dorința noastră în creștere.  Această dorință  ne ridică dincolo de vechea lume și  ne aruncă în plină furtună a schimbărilor. Ea cere un tip de înțelegere care nu poate fi găsită oriunde.

Omenirea este în criză: fie ea va găsi o nouă formă de înțelegere, fie se va calma cu alcool, droguri și antidepresive. Deja se întâmplă la scară mare. Dar, nu este o soluție și, mai devreme sau mai târziu (mai bine mai devreme), ne dăm seama că este timpul să înlocuim împlinirea materială cu cea spirituală.