O metodă care ajută oamenii să acceadă la spiritualitate în această viață

0
968

Rădăcina faptului că o persoană dorește să fie la fel ca Creatorul

Înțelepciunea Cabalei explică faptul că problema creației este dorința de a primi, iar această dorință trece printr-o dezvoltare cu patru faze, ajungând la ultima fază în care de a se bucura de plăcerea de a dărui, de a savura această plăcere. Deoarece această dorinţă nu vine către creatură direct de la Creator, ci evoluează ca rezultat al propriilor acţiuni, ea este considerată o nouă dorinţă, una care este atribuită creaturii.

În acest ultim stadiu, creatura primeşte plăcere din faptul că împărtăşeşte statutul Creatorului şi că Ii face pe plac. De aceea creatura are două plăceri: plăcerea ce provine de la Creator, şi plăcerea ce provine din împărtăşirea statutului Creatorului. Acest stadiu de a fi, este numit Ein Sof (Fără Sfârşit), şi se referă la stadiul în care nu există limitări în dorinţă.

Aceasta nu se referă la distanţe, timp şi spaţiu în sensul fizic. Mai degrabă, este o observaţie care se referă la natura dorinţei, însemnând că dorinţa în sine este nelimitată.

Până să primească această plăcere, creatura descoperă încă odată, că undeva există o sursă a plăcerii. Descoperă că dăruitorul este sursa plăcerii, şi se percepe pe sine ca pe un receptor. De această dată, senzaţia este validă, deoarece voinţa de a primi în acest stadiu este proprie creaturii, şi nu este una care să vină de la Creator.

Consecventă, creatura simte că vrea să scape de propria dorinţă. Ea o renegă şi simte că nu mai vrea sa fie sub influenţa propriei dorinţe. Respingerea pe care o simte în legătură cu propria dorinţă, induce “restricţia” acesteia (evitarea folosirii ei). Dorinţa încă se află acolo, dar acum creatura se fereşte să o folosească. Totuşi, senzaţia de împlinire – plăcerea – încetează.

V-ați întrebat vreodată cum ajunge sufletul să existe?

Rămânând însă cu o sete, creatura hotărăşte să atingă statutul Creatorului, singurul statut pe care acum creatura doreşte să-l aibă – acela de Dăruitor. Ea simte că trebuie să-I dea Creatorului fără să primească nici o recompensă pentru aceasta. Din acest moment, toate acţiunile sale, vor fi făcute doar cu scopul de a atinge acest ţel.

Pentru a atinge acest obiectiv, creatura execută o serie complexă de operaţiuni: ea construieşte un lanţ de ascunderi (acoperiri) ale Luminii Superioare, numite “lumi” (cuvântul ebraic pentru “lume” este Olam, care provine din cuvântul Haalama, tăinuire). La baza lanţului de lumi stă “această lume”. Datorită faptului că procesul care a creat creatura a fost împărţit în cinci părţi, reducerea Luminii Superioare are loc prin intermediul a cinci grade de tăinuire, cinci lumi ale căror nume sunt Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira şi Assiya.

În procesul făuririi acestor lumi, creatura construieşte un mediu înconjurător pentru sine. În lumea Atzilut, voinţa de a primi este împărţită în două: o parte interioară – sufletul – şi o parte exterioară – mediul înconjurător, în care operează sufletul. Acest stadiu încă nu se referă la lumea noastră.

Ca rezultat al evenimentelor ulterioare, sufletul şi mediul său înconjurător vor experimenta un proces de sfărâmare, şi coboară consecvent câteva grade în jos, până la gradul “acestei lumi”. Doar acum începe formarea materiei care alcătuieşte lumea noastră.

Felul în care spiritualitatea corespunde lumii noastre

Începând din acest stadiu, de la voinţa spartă de a primi, începe evoluţia istorică a lumii materiale cu care suntem familiarizaţi. Îndată ce universul a fost creat, gradele inanimat, vegetal, şi animat sunt făcute, şi după acestea, este format gradul vorbitor (uman).

În acest stadiu de evoluţie preliminară, umanitatea are dorinţe fizice pentru susţinere, reproducere şi familie. Corpul are întotdeauna nevoi elementare ca să se susţină; am avea nevoie de toate acestea chiar dac am locui singuri pe o insulă.

În al doilea stadiu al evoluţiei noastre, apare o dorinţă crescândă pentru bunăstare, urmată de o dorinţă de putere şi respect. Aceste nevoi de bunăstare, putere şi respect sunt considerate “dorinţe sociale”, numite astfel din două motive:

  1. A) Absorbim aceste dorinţe din mediul nostru social. Dacă am fi trăit singuri, nu le-am fi avut.
  2. B) Aceste dorinţe pot fi realizate doar în interiorul unui mediu social.

Stadiul evolutiv final este o sete de cunoaştere şi erudiţie. Vrem să avem din ce în ce mai multă cunoaştere, şi vrem să ştim şi să cercetăm totul – de aici rezultând evoluţia ştiinţei.

Astăzi, pe măsură ce ajungem aproape de concluzia finală a acestei evoluţii care ne-a luat mii de ani, începem să ne dăm seama că de fapt nu am realizat nimic. Ne găsim într-o situaţie unică: vrem să fim umpluţi cu plăcere, dar nu putem găsi în jurul nostru nici o sursă de plăcere adevărată. Suplimentar, nu putem defini cu precizie ce ne dorim de fapt.

De ce se trezește într-o persoană dorința pentru spiritualitate

Folosim cuvântul “inimă”, pentru a defini suma dorinţelor care au evoluat în noi pe parcursul ciclurilor vieţii noastre: dorinţe fizice, dorinţe sociale şi dorinţe de cunoaştere. Opus acestor dorinţe se află “punctul din inimă” o “specie” de dorinţă nouă care evoluează deasupra tuturor celorlalte dorinţe. De fapt, punctul din inimă este trezirea dorinţei de a cunoaşte forţa Superioară, şi este trezirea dorinţei care aduce pe cineva către înţelepciunea Cabala, cu scopul de a realiza această dorinţă.

Trezirea acestui punct din inimă aduce confuzie, un sub-produs al originii acestui punct în Lumea Superioară. Legile Lumii Superioare conduc către o realitate unde noţiuni precum timpul, spaţiul şi mişcarea, nu se aplică.

În mod natural, creierele noastre sunt aranjate astfel încât să gândim întotdeauna în termenii timpului, spaţiului şi mişcării. Dar în noul stadiu, începem să simţim că ceea ce determină totul, este cum simţim realitatea în mod personal, şi că realitatea în sine este neschimbată.

De aceea, treptat începem să realizăm că realitatea este statică şi că aceste noţiuni ca timp, spaţiu şi mişcare, de fapt nu există. Începem să ne dăm seama că toate experienţele noastre trecute s-au întâmplat de fapt, doar în interiorul propriilor noastre senzaţii, şi că totul depinde de cât de mult ne cultivăm abilităţile de a simţi.

Avem nevoie de timp ca să ne adaptăm conceptului că nimic nu se schimbă cu excepţia măsurii cu care ne deschidem “instrumentele pentru senzaţie”. Când am făcut aceasta, vom începe să percepem lumea în care trăim, într-un mod foarte natural şi simplu, fără nici o limitare, preconcepţie, reguli, opresiuni, constrângeri sau presiuni exterioare.

Punctul din inimă este începutul dorinţei pentru spiritualitate. Astăzi, relativ puţini oameni se află în acest stadiu, dar numărul lor creşte din ce în ce mai mult. Eventual, fiecare fiinţă umană trebuie să ajungă în punctul în care setea de Creator este cea mai importantă, un punct iniţiat de invidia mai sus menţionată, aceasta însemnând nevoia inerentă din fiecare creatură, ca să atingă statutul Creatorului.

Cabala: Manual pentru cum să ajungem la Creator

Trebuie să înţelegem că atunci când spunem că Creatorul este bun, vrem să spunem că, El ne-a creat cu intenţia de a ne aduce la cel mai bun stadiu posibil al fiinţei, adică propriul statut al Creatorului. Deci, acesta este stadiul la care trebuie să fim aduşi. De aceea, orice stadiu inferior acestuia, nu va fi considerat adecvat. Rezultă că, scopul Creaţiei este de a ne permite să atingem statutul Creatorului.

Pentru ca să atingem nivelul Creatorului, totuşi, trebuie să simţim că dorinţa noastră este în totală opoziţie cu aceea a Creatorului, că Creatorul vrea doar să ne dăruiască şi că noi vrem doar să primim. Acestea sunt goliciunea şi întunericul din Kli (recipient), atât de opuse Luminii. Să înţelegem că această opoziţie ne construieşte pe noi ca creaturi. Ca să-L cunoaştem pe Creator, trebuie întâi să cunoaştem starea opusă acestuia, “anti-Creatorul” o stare de tulburări de nesuportat care pune un mare semn de întrebare asupra abilităţilor noastre de a îndura toate aceste tulburări.

Este cinstit să spunem că nici măcar nu am început procesul de cunoaştere al anti-Creatorului. Ca să simţim completa noastră opoziţie faţă de Creator, va trebui să cădem emoţional către grade mult inferioare. Înţelepciunea Cabalei iese acum la suprafaţă, deoarece este imposibil să experimentăm aceste stadii în planul fizic, şi Cabala are scopul de a uşura drumul nostru prin stadiile aflate în opoziţie cu Creatorul, de a le experimenta în conştienţa şi în minţile noastre, nu în corpurile noastre.

Putem compara acest proces cu o persoană aflată în suferinţă. Acea persoana poate aştepta până când durerea devine insuportabilă şi atunci o să-şi îndrepte privirea către un fizician sau o să cheme un doctor, imediat cum durerea apare. În ultimul caz, diagnosticarea timpurie a problemei va scuti persoana de suferinţa ce ar veni în clipa declanşării viitoarei boli. Cu alte cuvinte, o persoană deşteaptă, ia medicaţia imediat cum apar simptoamele unei boli, prevenind în acest mod declanşarea profundă a ei.

Făcând acest lucru, persoana poate evolua conştient, prin raţionament, şi deci Kli (creatura) învaţă să devină conştient de opoziţia sa faţă de Lumină. Înţelepciunea Cabalei este o metodă care ne ajută să evoluăm prin cunoaştere, în loc să evoluăm prin durere, şi apare astăzi pentru a permite umanităţii să cunoască răul care zace în egoism înainte ca acesta să se manifeste, şi să provoace cumplite ruine în toate aspectele vieţii.

De aceea, înţelepciunea Cabalei privită ca scop de a atinge în acelaşi timp şi evoluţia noastră şi scopul Creaţiei, ar trebui să fie cunoscută de toata umanitatea. Cu cât mai mulţi oameni se află pe calea Cabalei, şi cu cât mai mult o facem cunoscută în toată omenirea, cu atât mai bine va fi pentru toata lumea.