Modalități mai puțin cunoscute de a stabili un contact permanent cu Creatorul

0
958

Dorind cu sinceritate Creatorul

Este imposibil ca noi înşine să ne obligăm să Îl satisfacem pe Creator în acelaşi fel în care Creatorul ne satisface pe noi, pentru că asemenea înclinaţii nu se regăsesc în fiinţa umană.

Cu toate acestea, ar trebui să ne fie clar către „cine“ se cuvine să aspirăm. Când căutăm adevărul din spatele dorinţei de a ne apropia de Creator, trebuie să ţinem cont de faptul că, atunci când Îl dorim cu sinceritate pe Creator, toate celelalte gândurile şi dorinţele dispar, aşa cum lumina unei lumânări este copleşită de lumina unei torţe.

În mod constant atașat la Creator

Până să Îl percepem pe Creator, fiecare ne simţim ca şi cum am fi singuri pe lume. Din moment ce Creatorul este Unul şi Unic, deoarece numai El este capabil să dăruiască şi dăruieşte întregii lumi, iar noi suntem total opuşi faţă de această calitate de a dărui, imediat ce am primit percepţia Creatorului dobândim, fie şi temporar, aceeaşi calitate; ca în analogia dintre lumânare şi torţă.

Trăind în concordanţă cu legile lumii spirituale, noi suntem capabili să dobândim tot ceea ce dorim cât încă ne aflăm în această lume.

Când credem că totul a fost trimis de Creator, inclusiv cele mai rele experienţe, rămânem permanent ataşaţi de El.

Instrumentele Creatorului

Singurul lucru pe care omul şi-l doreşte este să primească plăcere. Acesta a fost planul Creatorului. Acesta a fost, de asemenea, scopul Creaţiei, aceasta a fost Voinţa Creatorului. Omul ar trebui să experimenteze plăcerea în acelaşi mod în care o face Creatorul. Tot ce s-a întâmplat vreodată, se întâmplă sau se va întâmpla fiecăruia dintre noi, atât bine, cât şi rău, este predestinat şi trimis nouă de către Creator.

La sfârşitul corectării va deveni foarte clar că tot ce s-a întâmplat a fost în beneficiul nostru. Însă cât timp ne aflăm pe calea corectării, fiecăruia dintre noi i se va părea că această cale se întinde pe mii de ani, că va fi extrem de lungă, amară, sângeroasă şi extraordinar de dureroasă. Nu contează cât de pregătiţi suntem pentru următoarea lovitură; de îndată ce percepem că se apropie o nouă încercare, uităm că vine de la acea Unică Putere din lume, de la care vine totul.

Noi uităm că suntem doar instrumente în mâinile Creatorului şi începem să ne imaginăm că acţionăm independent. În consecinţă, credem că circumstanţele neplăcute sunt cauzate de alţi oameni, în loc să le recunoaştem ca instrumente ale Voinţei Creatorului.

Totul are loc în favoarea dezvoltării spirituale

Astfel, cel mai important concept pe care trebuie să îl înţelegem este să mergem dincolo de simpla acceptare a faptului că totul vine de la Creator. Ar trebui, de asemenea, să ne concentrăm pe ideea că nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de sentimente şi gânduri negative în momentele noastre cele mai dificile.

Nu ar trebui să începem dintr-odată să gândim „independent“, limitându-ne la convingerea că evenimentele care se petrec în viaţa noastră în acel moment sunt cumva cauzate de alte fiinţe umane, şi nu de Creator; nici nu ar trebui să considerăm că rezultatul oricărui fenomen este determinat de alţi oameni sau de anumite circumstanţe, şi nu de Creator.

Este posibil să învăţăm asta numai prin propriile noastre experienţe, însă, în timp ce învăţăm, avem tendinţa să uităm de ce apar aceste evenimente în viaţa noastră. Tot ce se întâmplă în viaţa noastră este pentru a ne dezvolta şi a ne îndrepta spre creşterea spirituală. Dacă uităm asta, putem cădea în falsa credinţă că există o lipsă a Supravegherii Divine şi o completă ascundere a Creatorului.

Nevoia pentru un mediu spiritual încurajator

Acest proces se desfăşoară în felul următor: Creatorul ne face cunoscut faptul că doar El, Creatorul, conduce lumea şi apoi ne plasează în mijlocul unor evenimente înfricoşătoare şi nefericite care au consecinţe dezagreabile. Sentimentele dezagreabile ne cuprind atât de puternic, încât uităm cine le-a trimis şi cu ce scop ne sunt date aceste lovituri dure.

Din când în când, în timpul unui astfel de „experiment“, înţelegem motivul pentru care ni se întâmplă acest lucru, însă atunci când evenimentele înfricoşătoare se înmulţesc, înţelegerea noastră dispare. Chiar şi atunci când, dintr-odată, ne „amintim“ Cine şi de ce ne-a trimis aceste suferinţe, nu putem să ne convingem să le atribuim Creatorului şi să Îi cerem ajutorul.

Mai degrabă, în același timp, ne dăm seama că totul provine de la Creator, încă încercăm să ne ajutăm singuri. Numai cu ajutorul unui mediu de sprijin reciproc ne putem “aminti” de singura sursă din spatele a tot.