Gradinarul Spiritual

0
931

Kabbalah Astazi – Nr. 1

 

“Nu e un fir de iarba care sa nu aiba ceva deasupra care sa-l atinga si sa-i spuna “Cresti !”” (Midrash Raba 10:6)

Oricat ar parea de surprinzator, gradinaritul nostru de placere din trecut reflecta radacina noastra spirituala, iar noi putem sa relationam la asta prin reflectarea cu ajutorul Intelepciunii Kabbalei.

 

Si Creatorul a zis: Lasati pamantul sa dea iarba, iarba sa aiba samanta si pomul sa rodeasca dupa felul lui.

-Geneza 1:11

Simbolul cel mai asociat cu Intelepciunea Kabbalah este Copacul Vietii. Kabbalah si toate scrierile stravechi sunt pline de exemple din imparatia plantelor. Scriptura veche folosea radacinile spirituale ale vegetatiei pentru a explica procesele de crestere spirituala umana.

Cuvintele de mai jos sunt bazate pe o scrisoare a Kabbalistului Rabbi Baruch Ashlag, primul nascut si succesor al lui Rabbi Yehuda Ashlag, cunoscut si ca Baal HaSulam. In scrisoarea lui, Rabbi Ashlag explica studentilor ca munca campului reflecta procesele spirituale, si cum putem noi sa le experimentam.

Adam si Copacul Vietii

In Kabbalah termenele “Natura” si “Creator” sunt considerate sinonime. “Viata” e definita ca fiind in contact cu Natura si Creatorul ei, iar “copac” simbolizeaza fie “viata”, adica contactul cu Creatorul, fie “cunoasterea”, intelegerea felului in care Creatorul lucreaza asa cum o face. De fapt, gradul Copacul Cunoasterii e ce mai inalt grad spiritual pe care il poate obtine o persoana.

Prima persoana care a descoperit Copacul Vietii a fost Adam. El a fost un om obisnuit care avea inclinatia de a cerceta si descoperi ce se afla dincolo de lumea noastra. Cand Moise a descris ce s-a intamplat cu Adam, a folosit imaginea unui copac pentru a descrie relatia lui Adam cu Creatorul.

Creatorul i-a spus ca poate manca din orice copac din gradina cu exceptia Copacului Cunoasterii, care reflecta ultimul si singurul grad la care Adam nu putea ajunge.

Creatorul  a stiut ca daca Adam ar fi descoperit cunoasterea continuta in acel copac, va dori sa paraseasca Gradina, pentru ca va sti la fel de multe ca si Creatorul. Acest lucru, la randul lui l-ar fi detasat de Creator- viata- si de aceea Creatorul i-a interzis sa manance din acel copac. Cu totii stim ce s-a intamplat: Adam a mancat, iar ca rezultat, noua tuturor ne e refuzata promisiunea de viata vesnica facuta lui Adam.

Dar nu totul e pierdut. Creatorul ne-a lasat de asemenea scrierile stravechi care ne invata cum putem sa ne intoarcem in Gradina Edenului. Ne-a dat exemple, pe care Kabbalah le numeste “ramuri.” Aceste ramuri ne arata cum functioneaza cu adevarat lucrurile. Daca studiem scrierile, impreuna cu explicatiile corecte corespunzatoare, vom intelege procesele spirituale care se manifesta in fiecare planta si vom invata sa le cultivam in sufletul nostru.

Ce a vrut de fapt sa spuna Moise

Cu sudoarea fruntii voastre veti manca painea voastra.

-Geneza 3:19

Pe vremea lui Moise, spiritualitatea era o realitate tangibila. Fiecare traia lumea spirituala asa cum o traim noi pe cea fizica azi. Atunci nu exista ruptura de acum dintre noi si spiritualitate. Oamenii nu trebuiau sa invete spiritualitatea; ei o traiau. Cand Moise a scris Tora (Pentateuch) a folosit limba vorbita a vremii sale pentru a fi inteles de oameni. Diferenta intre contemporanii lui Moise si oamenii de azi e aceea ca ei stiau faptul ca el foloseste limbajul uzual pentru a explica concepte spirituale, in timp ce noi credem ca de fapt se refera la lumea fizica. Intr-adevar cum am putea gandi altfel? Noi nu mai simtim spiritualitatea asa cum au facut-o predecesorii nostri.

De aceea kabbalistii se refera la limbajul Bibliei ca fiind cel al “radacinilor si ramurilor”. Lumea noastra e invelisul cel mai indepartat al lumilor spirituale; e doar un invelis, cea mai indepartata ramura a unui copac mare.

Pentru a intelege pe deplin viata trebuie s-o explorezi acolo unde isi are esenta – la radacini. Asta a explicat Moise. “Prin sudoarea fetei tale vei manca painea ta”, a spus. Cu alte cuvinte, daca dorim sa mancam (hrana spirituala) trebuie sa muncim (asudam) pentru ea. De la ‘pacatul lui Adam’, am pierdut contactul cu Creatorul; in schimb trebuie sa il cultivam, folosind orice mijloc de care dispunem. Si rasplata promisa e nepretuita: accesul nostru la Copacul Cunoasterii.

Gradinaritul Spiritual

Copacul e campul omului

-Deuteronom 20:19

Exact precum un copac, gata sa rodeasca (spiritual), tu si cu mine avem nevoie sa facem aceeasi munca pe care o facem cu copacii si plantele. Daca altoim, pudram, plivim, fertilizam si insamantam acele parti din sufletul nostru care necesita cultivare, spiritualitatea noastra va creste si ea ne va umple vietile cu bucurie. Daca ne hranim sufletele, vom fi “precum un copac plantat in curentii apei care aduce rodul sau in vremea sa si a carui frunza nu se ofileste” (Psalmi 1:3). E nevoie doar de cateva reguli de baza pentru a avea grija de “plantele” noastre interioare.

Fertilizeaza

Asemenea plantelor, oamenii nu pot creste fara fertilizare. In Dictionarul Webster “fertilizatorul e o substanta (ingrasamant sau amestec chimic) folosita pentru a face solul mai fertil”. La plante, fertilizatorul are nevoie de a fi adus dinafara. Noi avem deja destul “ingrasamant” in noi; nu avem nevoie sa il aducem dinafara, ci mai degraba sa corectam ce e deja inauntru. Pentru asta, trebuie sa recunoastem care din calitatile noastre sunt viciate (ingrasamant) si sa le corectam (transformam in fertilizatori) folosind metoda Kabbalei. Aceasta este esenta gradinaritului spiritual.

Cand Kabbalistii vorbesc despre calitati improprii, ei nu se refera la calitati sociale indecente, ci spirituale, cele care au legatura cu relatia noastra cu Creatorul. La sfarsit ne va face sa ne tratam unii pe altii mai bine, dar trebuie sa pastram in minte, ca scopul final al Kabbalei e de a ne intoarce in Gradina Edenului, lumea spirituala.

Plivirea

In spiritualitate, “plivitul” inseamna examinarea adancimii sufletului cuiva. Conform Kabbalei, doar acolo, in interiorul nostru, vom descoperi de ce am venit pe lumea asta. Raspunsurile la toate intrebarile vietii se afla in adancul nostru. Daca vrem sa le aflam, trebuie sa “plivim” sufletele noastre si sa le scoatem la lumina.

Indepartea frunzelor in exces

In timp ce studiem Kabbalah pentru a-L redescoperi pe Creator, “frunzele” sunt eforturile noastre si dorintele de a-L descoperi. O data stabilita aceasta legatura, eforturile si dorintele noastre devin “roade”. Nu schimbam ceea ce suntem, doar ne concentram atentia: “spiritualitatea” inseamna concentrarea asupra Creatorului, in timp ce “corporalitatea” inseamna concentrarea asupra noastra.

Frunzele sunt foarte importante. Ele sunt frumoase, fac umbra, protejeaza fructele in timp ce cresc. Nu ar trebui sa fie atatea frunze incat sa sece apa si energia copacului, dar avem nevoie de suficiente frunze pentru a ajuta fructele sa creasca in abundenta si esenta. La fel, atunci cand inveti cum sa devii spiritual, nu te ingrijora daca nu ai avut repede contact cu Creatorul. Incercarile tale sunt “frunzele” tale. Chiar daca nu esti constient de asta, ele protejeaza fructele care cresc deja in noi, ascunse de invelis.

Pudrarea

“A pudra” in ebraica (LeAbbek) inseamna acoperirea cu pudra sau praf. De asemenea inseamna lupta. Pentru a ne conecta cu Creatorul trebuie sa trecem de bariera dintre lumea noastra si cea spirituala. Ne-am nascut autocentrati pe sine; si pentru a ne conecta cu Creatorul, natura, trebuie sa devenim “centrati pe Creator.” Acest lucru implica o lupta, oricum, pentru ca firea noastra innascuta se opune la a fi centrata pe Creator si ne trimite ganduri cum ca legatura noastra cu El nu merita. Prin urmare, trebuie sa “pudram” aceste ganduri si sa le acoperim cu convingerea noastra asupra importantei si meritului scopului nostru.

Apa

Si Boreh-Creatorul a zis: Sa fie un pilon in mijlocul apei care sa desparta apele de ape.

-Geneza 1:8

Am lasat ce e mai bun pentru final. Apa exista sus – in Rai – si jos – pe Pamant. E solventul final si ingredientul prim a tot ce e viu. Nu surprinzator, apa il reprezinta de asemenea pe Creator, mai exact, calitatea Lui a milei. Asa cum Creatorul e atotstiutor, apa, de asemenea, retine informatia a tot ce atinge. Plantele pot folosi aceasta calitate in apa, care le spune cand sa inmugureasca si cand sa infloreasca.

Pentru a creste, planta are nevoie doar de apa si putine minerale, luate deseori din apa insasi. Nicio alta substanta nu poate inlocui apa ca singura cauza a evolutiei si cresterii. Ciclul hidrologic permite apei sa conecteze lumile “superioare” (cer sau aer) la cuvintele “inferioare” (pamant), asa cum o face Creatorul in spiritualitate. Stiind cand si cat sa “adapam” sufletul cuiva cu calitatea Creatorului e unica si cea mai importanta informatie de care are nevoie cel ce cauta spiritualitatea.

Devenind un “Gradinar Spiritual”

Intelepciunea Kabbalah a fost ascunsa multe secole – din zilele lui Abraham, Patriarhul, pana la finele secolului XX. Azi, insa, putem toti sa ne bucuram de ceea ce ofera. Pentru o persoana spirituala, Kabbalah e fertilizatorul, epuratorul si plugul. Creatorul ofera apa pentru viata, iar noi trebuie doar sa ne “desertam” in fertilizator si sa descoperim Creatorul, astfel incat sufletul nostru sa infloreasca. In cuvintele Regelui Solomon, cunoasterea e “un copac al vietii pentru ei, care ofera sprijin, si oricine se tine de ea strans e fericit” (Proverbe 3:18).

Previous articleDorintele – Motorul Schimbarii
Next articleImaginea intreaga
Mirela S.
Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala. "Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”. … Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."