Dorintele – Motorul Schimbarii

0
793

Kabbalah Astazi – Nr. 1

 

Dorintele nu apar din senin. Ele se formeaza in noi fara sa ne dam seama si ies la suprafata doar atunci cand capata o forma definita, de genul, “Vreau pizza.” Inainte de asta dorintele fie nu sunt percepute, sau daca sunt, atunci sunt cel mult, ca o stare de neliniste. Toti am avut senzatia de a dori ceva, dar fara sa stim exact ce. Ei bine, aceasta e o dorinta care nu a capatat inca contur.

Platon a spus candva, “Necesitatea e mama inventiei”, si avea dreptate. In mod similar, Kabbalah ne invata ca singurul mod in care putem invata orice e in primul rand dorinta de a invata. E o formula de fapt foarte simpla: atunci cand dorim ceva, facem orice ca sa obtinem acel lucru. Ne facem timp, ne dozam energia, dezvoltam aptitudinile necesare. Rezulta ca motorul schimbarii e dorinta.

Felul in care dorintele noastre evolueaza defineste si modeleaza intreaga istorie a umanitatii. Pe masura ce dorintele omenirii au evoluat, ele au motivat oamenii sa studieze circumstantele lor astfel incat sa-si poata indeplini dorintele. Spre deosebire de minerale, plante si animale, oamenii evolueaza constant. Cu fiecare generatie si persoana, dorintele devin mai puternice si mai intense.

 

Luand locul soferului

 

Acest motor al schimbarii – dorinta – e compus din cinci nivele, de la zero la patru. Cabalistii se refera la el ca “dorinta de a primi placere”, sau simplu spus, “dorinta de a primi.” Cand a aparut pentru prima data Kabbalah, acum 5000 ani, dorinta de a primi era la nivelul zero. Astazi, dupa cum puteti intui, suntem la nivelul patru – cel mai intens.

Dar la inceput, cand dorinta de a primi era la nivelul zero, dorintele nu erau suficient de puternice incat sa ne desparta de natura si de ceilalti. Atunci, unitatea cu natura, pentru care multi din noi platesc bani grei pentru a o re-invata prin lectii de meditatie (si sa fim onesti, nu totdeauna eficient) era modul natural de viata. Oamenii nu cunosteau alta cale. Nici macar nu stiau ca pot fi separati de natura, dar nici nu doreau asta.

De fapt, atunci, comunicarea omenirii cu natura si ceilalti era fluenta, cuvintele nici macar nu erau necesare; in schimb, oamenii comunicau prin puterea gandului, ca intr-un fel de telepatie. Era o vreme de unitate si intreaga omenire se asemana cu o singura natiune.

Apoi a intervenit schimbarea: dorintele oamenilor au inceput sa creasca si sa se intensifice in egoism. Oamenii au inceput sa doreasca schimbarea naturii si folosul ei in scop propriu. In loc sa doreasca adaptarea la natura, au inceput sa doreasca schimbarea ei pentru a se potrivi nevoilor lor. Au crescut detasati de natura, separati si instrainati de ea si de ceilalti. Astazi, multe secole mai tarziu, descoperim ca aceasta nu a fost de fapt o idee prea buna. Pur si simplu nu functioneaza.

Inca de la acea diviziune, ne-am confruntat cu natura. In loc sa corectam egoismul intensificat, pentru a ramane in unitate cu natura, am construit de fapt un scut mecanic, tehnologic de protectie impotriva ei. Motivul principal pentru care am dezvoltat stiinta si tehnologia a fost securizarea existentei noastre protejate, prin distantarea de elementele naturii. Se pare insa ca, indiferent daca suntem constienti de asta sau nu, de fapt incercam sa controlam natura si sa ‘luam locul soferului’.

Astazi, multi oameni sunt tot mai extenuati de esecul tehnologiei in asigurarea bunastarii, sanatatii si mai ales, a certitudinii viitorului. Prea putini au obtinut aceste lucruri, si chiar si acestia nu pot fi siguri ca le vor avea si maine. Dar beneficiul acestei stari consta in aceea ca ne forteaza sa ne reexaminam directia si sa ne intrebam, “E posibil ca noi sa fi mers pe o cale gresita in tot acest timp?”

Mai ales azi, prin constientizarea crizei si a impasului in care ne aflam, putem recunoaste deschis ca am ales ca si cale o strada infundata, fara iesire. Ar trebui sa compensam situarea noastra egocentrica, opusa naturii prin faptul ca am ales tehnologia, si ar trebui sa schimbam egoismul in altruism, in consecinta, sa ne unim cu natura.

In Kabbalah, termenul folosit pentru schimbare e Tikun – Corectare. Constientizarea opozitiei noastre fata de natura implica asumarea diviziunii produse in noi ca fiinte umane, acum cinci mii de ani. Acest lucru se numeste “recunoasterea raului.” Nu e usor, dar in mod cert, e antrenant, si mai ales, e primul pas catre o sanatate si fericire reale.

(Din Cartea “Kabbalah in cuvinte simple” – Rav Michael Laitman)

Previous articleArticolul zilei din 11 iunie 2013
Next articleGradinarul Spiritual
Mirela S.
Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala. "Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”. … Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."