Care e semnificația familiei în spiritualitate?

0
525

Întrebare: Care e semnificaţia familiei în spiritualitate? Care este rolul fraţilor? Există mamă şi tată, în spiritualitate? De ce familia e construită în felul în care este?

Răspuns: De fapt, asta vine din spiritualitate. O vedem în Tora. În primul rând, Tora vorbeşte doar despre procesul spiritual – despre suflete, despre corectarea internalității omului. Nu există nimic despre procesul corporal.

Atunci când mă corectez în interior, am fraţi. Asta înseamnă că am mai mulţi oameni care sunt mai apropiaţi de mine în spiritualitatea lor, iar noi ne ajutăm unii pe alţii, cu corectarea noastră. Surorile, mama şi tatăl spiritual, bunicul şi bunica spirituală, copiii şi soţiile spirituale – totul se întâmplă între suflete. Aceste relaţii, să spunem, aceleaşi relaţii dar într-un mod altruist, cu iubire. Este opusul lumii noastre, dar ca o replică. Există şi, ca urmare, în lumea noastră, ca replică a spiritualităţii în corporal, de la altruism la egoism, le avem pe acestea aici, în această lume.

Moderator: Îmi amintesc din copilărie că aveam un frate apropiat de mine ca vârstă, la doi ani diferenţă şi că ne băteam mereu.

Răspuns: Da, sigur că da, pentru că în ego există o copie. Cu fraţii spirituali, există unitate, iubire, iubire frăţească. Ceea ce spui este corect; în lumea noastră, e o replică a spiritualului în corporal, aşa că avem ura nefondată, care este opusul.

Moderator: Şi care este diferenţa dintre fraţi şi surori?

Răspuns: Toată realitatea este împărţită în părţi masculine şi părţi feminine. Partea masculină corectează partea dreaptă a realităţii, iar partea feminine corectează partea stângă a realităţii.

Moderator: Poţi să explici de ce tuturor le plac bunicii şi bunicile? În lumea noastră, ei sunt întotdeauna buni. Întotdeauna avem probleme cu mama şi cu tata, iar bunicii îţi dau întotdeauna daruri etc.

Răspuns: În spiritualitate, avem nevoie de ei pentru a putea vedea continuitatea generaţiilor. Dacă ţi-ai cunoaşte numai mama şi tatăl, ai scapa din vedere aceasta. La animale este aşa, dar la om nu, pentru că omul trebuie să vadă perspectiva, să vadă continuitatea înainte şi înapoi, pe mai mult de o singură generaţie. Trebuie să ştim că există un viitor, că există unii superiori şi alţii inferiori, înainte de noi şi în faţă noastră. Ca urmare, putem să îi simţim pe bunicii noştri şi pe nepoţi, iar ei ne dau o succesiune pe care animalele nu o au, pentru că ele nu au nevoie de astfel de dezvoltare.